Prevenirea si vindecarea bolilor reprezinta scopul final al medicinei, cunoas­terea si diagnosticul lor fiind numai etape in drumul care conduce la realizarea acestui scop. Deoarece boala, indiferent de localizare, intereseaza organismul in general si imbraca aspecte particulare in functie de bolnav, Tratamentul trebuie sa se adreseze nu numai organului lezat, dar si restabilirii functiilor celorlalte organe; sa fie totdeauna individualizat - cu alte cuvinte, trebuie sa fie tratat bolnavul si nu boala.

Principalele forme de Tratament sunt:

- Tratamentul etiologic, care se adreseaza cauzelor bolilor; l1c852lo65brk
- Tratamentul functional, care urmareste restabilirea functiilor deficiente ale or­ganismului;

- Tratamentul simptomatic, care urmareste combaterea (calmarea)

Simptomelor. Mijloacele si caile de Tratament sunt multiple. Ele se pot reduce la Tratamentul
Igieno-dietetic; Tratamentul prin agenti fizici; Tratamentul climateric si balneo­climateric; Tratamentul chirurgical.

Tratamentul IGIENO-DIETETIC
Tratamentul igieno-dietetic urmareste stabilirea regimului alimentar (dieta si reglementarea activitatii fizice si intelectuale). Importanta acestui Tratament rezulta si din faptul ca multe boli se pot vindeca numai prin dieta si repaus (unele en-terocolite acute, unele nefrite etc), altele putandu-se mentine in stare de compen­sare (afectiuni cardiace, hepatice, renale).

Dietetica sau alimentatia curativa se ocupa cu alimentatia omului bolnav. Ex­perienta clinica arata ca alimentatia curativa este un important factor in Tratamentul diferitelor boli, intensificand actiunea celorlalti agenti terapeutici, iar in unele boli fiind un factor terapeutic de sine statator.

Dietetica utilizata corect, limiteaza intrebuintarea medicamentelor, evitand astfel polipragmazia. De exemplu, printr-un Tratament corect al constipatiei cu regim bogat in celulozice si glucide, se evita intrebuintarea numeroaselor laxative si purgative, care cu timpul produc obisnuinta.

In ultimele decenii s-a introdus o notiune noua, aceea de aliment-medicament. De exemplu oul, prin compozitia sa, pe langa valoarea alimentara si calorica, pose­da si calitatile unui medicament indicat in perioada de stare si de convalescenta a diferitelor boli (hepatice, colite de fermentatie, anemie, astenie, colecistatonie); la fel, branza proaspata de vaci se recomanda in regimul hepatitelor, caisele, in dieta potasica; ficatul crud, in anemia pernicioasa, regimul de cruditati (fructe, legume) in constipatia obisnuita.

Dar, dietetica joaca un rol important si in profilaxia episoadelor acute, a compli­catiilor si a decompensarilor (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, diabet zaharat, colecistite, boala ulceroasa etc). Regimul dietetic trebuie intotdeauna indi­vidualizat, adaptat fazei de evolutie a bolii si cat mai variat, pentru a nu provoca

repulsie, deci necoo perarea bolnavului. La stabilirea unui regim trebuie precizate alimentele permise, cantitatea si calitatea lor, orarul si repartizarea meselor, durata aplicarii. Se recomanda, uneori, foi de regim. Periodic, bolnavul trebuie cantarit, pentru a aprecia succesul sau ineficacitatea metodei.

Repausul - al doilea element al Tratamentului igieno-dietetic - urmareste cruta­rea organismului bolnav, eliminand orice efort inutil. Un alt principiu este cel al terapiei active, care are drept scop calirea organismului prin exercitii fizice sau de alta natura. Cele doua principii se completeaza, aplicandu-se in raport cu faza evolutiva a bolii: repaus in fazele acute; repaus combinat cu miscare sau efort, in convalescenta. Repausul este nu numai fizic, dar si psihic, intelectual. Se deosebesc mai multe forme de repaus:

- Absolut, cand bolnavul nu are voie sa paraseasca patul. Se recomanda in in­farctul miocardic, cardita reumatica evolutiva, ritmurile patologice de inalta frec­venta, unele forme grave de insuficienta cardiaca, hemoragiile grave. Repausul absolut, prelungit, se poate insoti de multe inconveniente (tromboflebita constipa-tie, infectii pulmonare de decubit etc), fapt pentru care se recomanda pozitia semi-sezanda, masajul periodic al extremitatilor, supravegherea continua a bolnavilor, mai ales cand sunt batrani, casectici, emfizematosi etc;

- Relativ, care, desi obliga bolnavul sa stea la pat in majoritatea timpului, per­mite parasirea acestuia pentru mici plimbari, toaleta zilnica, alimentatie etc;

- Partial, cand se tin in stare de inactivitate numai anumite parti ale organismului (de exemplu, imobilizarea membrelor fracturate prin aparate gipsate).

Rolul asistentei medicale in aplicarea Tratamentului igieno-dietetic este foarte important, ea contribuind la toate formele si fazele acestui Tratament, urmarind res­pectarea acestuia, apreciind rezultatele favorabile sau depistand tulburarile secundare.

Tratamentul MEDICAMENTOS
Acesta ramane cel mai important mijloc terapeutic Medicamentele sunt desti­nate uzului extern si intern si se pot introduce pe caile: cutanata (frictiuni, ungere), digestiva (absorbtie, clisma), respiratorie (inhalare - aerosoli), parenterala (injectii, perfuzii etc), rahidiana.

Medicamentele sunt eliminate prin scaun, urina, transpiratie, saliva, aerul ex­pirat. Supradozajul medicamentos sau absenta eliminarii duc la intoxicatie. La fiecare medicament se deosebesc:

- doza terapeutica: variaza intre doza minima la care apare efectul dorit si doza maxima;

- doza maxima: cea mai mare doza suportata de organism, fara sa apara feno­mene toxice;

- doza toxica: cantitatea de medicament care, introdusa in organism, determina fenomene toxice;

- doza letala: care determina moartea bolnavului.

Diferentierea substantelor, in medicamente si otravuri, in afara de doza, depinde si de calea de administrare si de capacitatea de absorbtie. Medicamentele sunt prescrise de medic, dar sunt administrate de surori, fapt pentru care ele trebuie sa cunoasca:

- dozele medicamentelor;

- indicatiile, contraindicatiile, reactiile adverse si incompatibilitatile medicamentelor;

- calea de administrare si modul de administrare;

- fenomenele de obisnuinta, de rezistenta (rezistenta la antibiotice), ale toxico­maniei (morfina, cocaina), fenomenele de intoleranta si de hipersensibilitate (alergia medicamentoasa).

Dupa gradul lor de toxicitate, medicamentele sunt: toxice, stupefiante si medicamente obisnuite. Se mai disting: medicamente oficinale, preparate anterior in farmacie (de pilda, tinctura de iod); medicamente magistrale, preparate dupa prescriptia data de medic (reteta); specialitati farmaceutice, realizate in laboratoare specializate, insotite de indicatia referitoare la compozitie, administrare etc.

Medicamentele se prezinta diferit: pulberi, hidrice (cand au ca solvent apa), solutii (clorurate, glucozate, apa oxigenata); tizane (preparate prin infuzie in apa fierbinte); medicamente care au ca solvent alcoolul (tincturi, alcooluri aromatice); extractele (preparate prin evaporare); potiuni sau preparate zaharate; emulsii, siropuri; medicamente solide (tablete, pastile, pilule, granule, capsule, comprimate, casete); medicamente pe baza de grasimi (pomada, ulei, unguent etc).

Stocul de medicamente destinat Tratamentelor curente folosite in sectie si satisfacerii necesitatilor neprevazute si de urgenta, constituie aparatul, care este de fapt un punct farmaceutic de sectie.