Caracteristica ultimelor decenii ale secolului nostru este cresterea numerica a populatiei varstnice in structura populatiei, adica imbatranirea demografica, feno­men mai accentuat in tarile dezvoltate economic, dar prezent si in tara noastra. Prognozele demografice apreciaza ca si in continuare populatia varstnica va creste mai rapid decat cea nevarstnica.

In tara noastra, in perioada 1930 -1975, ponderea persoanelor de peste 60 de ani a crescut cu circa 110% (de la 5,9% la 14,3%). In anul 2000 se estimeaza atingerea unei ponderi de 17%. In anul de fata se apreciaza existenta unui procent de 15% populatie varstnica.

In 1988, O.M.S. a inclus problemele imbatranirii, printre primele cinci proble­me de sanatate ale lumii, alaturi de inima, cancer, SIDA si alcool. Iata de ce cunostintele de gerontologie si de geriatrie sunt o necesitate.

Gerontologia, ca termen, se defineste ca stiinta proceselor de imbatranire, iar geriatria, drept o ramura a medicinii, care cerceteaza aspectele patologice ale imba­tranirii. Geriatria presupune cunostinte in primul rand din domeniul medical, dar si din alte domenii ca: psihologie, sociologie etc. Geriatria a devenii astfel o stiinta de sine statatoare, cuprinzand intr-o medicina interna a varstei inaintate, referate imrortante din cardiologie, psihiatrie si neurologie, care reprezinta substanta sa fundamentala.

Cauzele care explica fenomenul de imbatranire a populatiei sunt: scaderea nata­litatii, progresele medicinii si cresterea nivelului de trai, care maresc rata de cres­tere numerica a populatiei varstnice, prin ameliorarea morbiditatii si mortalitatii.

Se apreciaza ca denumirea de "persoane de varsta a treia" este mai proprie decat aceea de persoana in varsta (O.M.S.), deoarece evoca sectorul populatiei care a depasit mijlocul vietii.

Spre deosebire de imbatranire (proces dinamic, indiferent de varsta cronologi­ca), senescenta, cuprinde ultima perioada a vietii. In cadrul acesteaia se delimiteaza senilitatea, care este o perioada finala, cu deteriorari biologice severe. Senescenta nu este o boala, este un proces fiziologic, chiar daca imbatranirea se asociaza, de regula, desi nu obligatoriu, cu imbolnavirile. Diversele modificari fiziologie par sa fie in raport direct cu imbatranirea, dar multe persoane varstnice isi conserva capacitatile lor functionale, cu toata degenerescenta organica aparenta. Se considera astazi, ca prag al batranetii, varsta de 60 - 65 de ani. O caracteristica, in procesul demografic al imbatranirii, este cresterea proportiei populatiei feminine, cu deosebire in tarile industrializate, avand drept cauza principala supra mortalitatea masculina. Durata medie a vietii arata, deja, in unele tari dezvoltate, diferente de 8 - 9 ani, in favoarea femeilor (feminizarea populatiei, dupa cum s-a spus).

Prin cresterea populatiei varstnice, apar unele consecinte nedorite. Creste in­dicele de dependenta economica, adica raportul dintre populatia inactiva si cea ac­tiva. Din ansamblul populatiei varstnice, se pot reliefa unele grupe cu risc crescut: Persoanele foarte in varsta (80 - 90 de ani), varstnicii care traiesc singuri sau care nu au copii, batranii cu afectiuni sau handicapuri grave, cupluri in varsta, dintre care unul sau ambii sunt grav bolnavi, femeile in varsta, batranii care traiesc in institutii colective (camine de batrani, camine-spital) etc. Pentru protectia acestora s-a el aborat carta drepturilor batranului.
Consecintelor demografice, li se adauga si consecinte socio-familiale: cresterea numarului familiilor avand copii putini sau fara copii, cresterea numarului batranilor fara copii, uneori dezinteres si lipsa de afectiune pentru batrani din partea familiei etc. De aici decurg sarcini grele, economice pentru societate.

Dar aspectul cel mai important il constituie implicatiile medicale. Se apreciaza ca dupa 65 de ani (inceputul varstei a treia), 50% dintre batrani au nevoie de ingrijiri medicale, ambulatorii sau spitalicesti. In timp ce varstnicii reprezinta circa 15% din totalul populatiei, ei consuma 50% din prestatiile medicale. Asistam de fapt la o geriatrizare a medicinei. Din aceasta cauza este necesara pregatirea tuturor cadrelor medico-sanitare, indiferent de specialitate, dar, indeosebi, a omnipracticianului, medicul generalist, cu cunostinte referitoare la asistenta medicala a varstnicului. Daca se are in vedere ca asistenta geriatrica implica nu numai consultatii, dar in special ingrijiri, de obicei complexe, se intelege ca rolul medicului si al cadrelor medii, devine foarte important.

O clasificare curenta a persoanelor in varsta distinge:

- intre 65 (60) - 75 ani, trecerea spre batranete, sau perioada de varstnic;

- intre 75 - 85 (90) de ani, perioada de batran;

- peste 85 (90) de ani, marea batranete sau perioada de longeviv.

In afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:

-  "imbatranirea fiziologica", armonioasa, in care varsta cronologica se iden­tifica cu varsta biologica;

- "imbatranirea nefiziologica", care poate fi:

- prematura, cand incepe de timpuriu, sau
-  accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare, dupa decesuri in familie, dupa internari etc).

Imbatranirea nefiziologica este o imbatranire patologica ., dar aceasta nu inseamna ca batranetea este o boala.

Se mai distinge si o imbatranire asincrona, determinant pe un profil (cardiovas­cular, cerebral, etc). Asistenta varstnicului nu este numai medicala, deoarece implica si aspecte psiho-sociale, care, cunoscute, creeaza o perspectiva mai favorabila procesului de intelegere si ingrijire a varstnicului. Astfel, varstnicul, prin incetarea activitatii profesionale, mai ales cand aceasta este brusca, fara pregatire, isi pierde sentimentul de utilitate sociala, prestigiul social, responsabilitatea, rolul si statutul in familie, uneori fenomenul fiind resimtit ca o adevarata drama, o moarte sociala .. Stresul devine nociv. Se descrie chiar o patologie a retragerii, a pen­sionarii. Daca se adauga "izolarea", se poate intelege dimensiunea problemei. In timp ce vechile civilizatii apreciau si utilizau intelepciunea batranilor, societatea moderna priveste cu neincredere utilitatea lor. Se dezvolta o cultura a tineretii si adolescentei, in care batranul isi gaseste din ce in ce mai greu locul. In concluzie, societatea moderna genereaza batranete, dar tinde sa o respinga si o izoleaza. Pentru combaterea acestui fenomen, pentru ameliorarea conditiilor de viata ale varstnicului, in interesul acestuia, dar si al societatii, sunt necesare eforturi. Trebuie edificata o conceptie realista despre imbatranire. Aceasta trebuie sa se desfasoare demn, ferita de griji si de boli. Este, ceea ce s-a numit, "pregatirea pentru imbatranire". Corpul medico-sanitar, chemat, prin specificul profesiei, sa ingrijeasca si aceasta categorie de populatie, trebuie sa ofere batranilor respinsi de societate, si, uneori, de propria familie, un sprijin nu numai profesional dar si moral ..

Pentru a ajuta populatia varstnica, trebuie cunoscute bine modificarile fiziolo­gice care apar la varstnic. Astfel, facultatile de perceptie sunt in regresie la batrani (auzul, vederea, dar si gustul, mirosul). Senzatiile dureroase si termice diminua. Adesea, la batrani apar infarcte miocardice, ulcere perforante sau chiar fracturi, fara durere. Patologia batranului este diferita de cea adultului. Claudicatia intermi­tenta, (durerea in molet, la arteritici in miscare), angorul sau dispneea, pot fi mas­cate de restrangerea activitatii. Polipatologia este regula, iar tablourile atipice sunt foarte frecvente. Modificarile psihice ca: apatia, depresia, teama de spitalizare, confuzia, sunt obisnuite. Ele pot masca o suferinta somatica, organica. Incontinenta urinara sau de materii fecale poate insoti unele boli acute sau iatrogene (medicamentoase). Cele mai frecvente boli care apar la batrani sunt: cardiopatii aterosclerotice ischemice, hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm si conducere, arterita cu celule gigante, anemia pernicioasa, leucemia limfatica cronica, diverticuloza digestiva, hernia hiatala, ischemiile digestive, diabetul zaharat, mixedemul, tireotoxicoza, ateroscleroza cerebrala, boala Parkinson, dementele, depresiile, starile confuzionale, glaucomul, cataracta, osteoporoza, poliartrozele, guta, fractura capului femural, cancerul cutanat, pruritul etc.

Incheiem acest referat cu o problema de terminologie. Termenul "senil" a ca­patat o nuanta peiorativa. De aceea, el trebuie utilizat rar, in cazul de decrepitudine, stari degenerative ireversibile etc. In locul traditionalului senil, se prefera termenul "involutional", mai nuantat.