Anatomie: pancreasul este un organ glandular situat retroperitoneal, transver­sal, la nivelul primelor doua vertebre lombare. El are trei parti: capul, corpul si coada; capul este inconjurat de potcoava duodenala, iar coada merge pana la splina.

Pancreasul are doua canale excretoare, canalul Wirsung (principal) strabate organul in tot lungul lui si se deschide in duoden, la ampula lui Vater, unde se uneste cu coledocul si canalul Santorini (accesoriu), care porneste din canalul Wirsung la nivelul corpului si se deschide in duoden, deasupra ampulei Vater. Raporturile stranse ale canalului Wirsung cu coledocul au o deosebita importanta in patologie.

Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcatuit din doua parti: pan­creasul exocrin, constituit din acini legati de canalele exterioare, si pancreasul en­docrin, alcatuit din insulele Langerhans, dispersate in tesutul glandular. In insule exista doua feluri de celule: celula a, cu granulatii negre si celule (3, cu granulatii deschise, care secreta insulina.

Fiziologie: pancreasul exocrin secreta fermenti digestivi foarte activi, secretia lor fiind ritmata de ingerarea alimentelor si influentata de cantitatea si componenta acestora. In functia exocrina a pancreasului intervine un mecanism reglator neuro-humoral. Pe de o parte, secretia pancreatica este influentata pe cale sanguina de secretina duodenala, iar pe de alta, scoarta cerebrala intervine in secretia pancreatica prin relatiile nervoase viscero-corticale si cortico-viscerale.

Secretia externa a pancreasului, sucul pancreatic, este un lichid incolor, cu reactie alcalina, care contine trei fermenti: tripsina, amilaza (diastaza) si lipaza.

Tripsina este un ferment proteolitic activat de tripsinogen prin enterokinaza intes­tinala; el continua digestia substantelor proteice (inceputa in stomac) pana la polipeptide si acizi aminati si scindeaza nucleinele in acizi nucleinici si albumina.

Amilaza sau diastaza este o enzima foarte activa, care transforma amidonul in maltoza si care va fi transformata, la randul ei, de maltaza in glucoza.

Lipaza intervine in saponificarea grasimilor, scindand grasimile in glicerina si acizi grasi, care formeaza sapunuri cu alcalii din sucul intestinal. Actiunea lipazei asupra grasimilor are loc in prezenta bilei.

Functia normala secretorie a pancreasului exocrin este in stransa dependenta cu functia normala gastrica, duodenala si biliara. Pancreasul endocrin, constituit din insulele Langerhans, elaboreaza secretia en­docrina, reprezentata de urmatorii hormoni: insulina, hormonul lipocaic si gluca-gonul.

Insulina are un rol preponderent in metabolismul glucidelor, insa influenteaza si metabolismul proteinelor si al lipidelor. Are o actiune hipoglicemianta. _
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE
Antecedente: imbolnavirile sunt deseori secundare, fapt pentru care la interoga­toriul bolnavului ne vom preocupa de suferintele insotite de pancreatopatii: bolile cailor biliare si ale ficatului, bolile gastroduodenale, starile septice, malaria si unele boli infectioase (febra tifoida, hepatita epidemica, parotidita epidemica).

Semne functionale: trebuie cunoscut sindromul dispeptic pancreatic, caracte­rizat prin anorexie fata de paine, grasimi si carne, insotit frecvent de greata si sia-loree. Foarte rar se intalneste bulimia. Exista diaree cu scaune abundente, pastoase sau lichide, galbene-albicioase, continand picaturi de grasime; la microscop se vad fibre musculare cu nuclei intacti, cu striatiile pastrate, si picaturi de grasime neutra.

Slabirea se instaleaza repede si este insotita de topirea musculaturii membrelor toracice si pelviene.

Durerile sunt violente, rebele, cu sediul in epigastru, supraombilical, cu iradieri spre hipocondrul stang si baza hemitoracelui stang. Cateodata apar in crize foarte puternice, cu o durata de 2 - 4 zile.

Se pot nota deseori

Simptome de hiperinsulinism, cu senzatie de foame, stare de neliniste, tulburari neuro-psihice, tremuraturi, transpiratii, chiar si convulsii. Alteori, survin fenomene de hipoinsulinism, cu hiperglicemie si glicozurie, care insotesc tulburari ale functiei secretorii externe.

Semne obiective: la inspectie se observa, de cele mai multe ori, semne caracte­ristice suferintei pancreatice. Meteorismul este des intalnit in bolile pancreasului, datorita proceselor de fermentatie sau de putrefactie exagerata.

Compresiunea cailor excretorii pancreatice este deseori insotita de compresiuni concomitente pe caile biliare (sindrom biliar), pe vena porta (sindrom portal), pe vena cava inferioara (edeme ale membrelor pelviene) sau plexul solar (dureri extrem de violente, cu fenomene de colaps).



EXPLORAREA FUNCTIONALA A PANCREASULUI
Examenul materiilor fecale este unul dintre cele mai utile si se practica numai dupa ce bolnavul a fost supus timp de 3 zile unui regim de proba Schmidt-Strassburger. Se recomanda ca la inceputul regimului sa se administreze doua casete de carmin (0,50 g/caset), pentru a putea aprecia viteza tranzitului; in mod normal, scaunul rosu apare dupa 24 de ore. Scaunul de insuficienta pancreatica este acoperit cu o masa albicioasa, alcatuita din grasimi, si contine resturi alimentare nedigerate.

La examenul chimic se cerceteaza prezenta grasimilor, care sunt in cantitate mare, a azotului fecal, care este mai crescut, si a amoniacului. La examenul micros­copic se constata picaturi de grasimi neutre (spre deosebire de malabsorbtie de origine intestinala, in care se gasesc cristale de acizi grasi) si fibre musculare cu striatii intacte si nuclei. O alta proba de digestie este "proba nucleilor", care urmareste gradul digerarii lor dintr-un tesut bogat in nuclei, cum ar fi timusul.

Cercetarea fermentilorpancreatici are loc in sucul duodenal, in sange si in uri­na. Dozarea fermentilor pancreatici in materiile fecale nu da informatii importante.

Pentru cercetarea fermentilor in sucul duodenal se procedeaza astfel: dimineata, pe stomacul gol, se procedeaza la un tubaj duodenal cu sonda Einhorn; se evacueaza bila veziculara, administrand pe sonda 300 ml solutie de acid clorhidric 1 - 3% sau 2 - 3 ml eter (proba Katsch), sau injectand intravenos 80 u. secretina; dupa 5-10 minute se recolteaza sucul duodenal in care se vor face dozarile de fermenti.

Cercetarea fermentilor pancreatici in sange si in urina are o importanta mai mare. Pentru determinarea amilazei se utilizeaza fie procedeul Wohlgemuth (nor­mal 8-64 u.W. In sange si urina), fie metoda Somogy (normal 80-150 mg glucoza la 100 ml ser sau urina).

Explorarea functionala a pancreasului endocrin foloseste, ca prima proba si cea mai ampla, cercetarea glucozei in sange si in urina. O metoda exploratoare mai precisa este proba hiperglicemiei provocate.

Examenul radiologie al pancreasului este foarte dificil. Prin retropneumoperi-toneu se poate observa o umbra transversala de la duoden la splina. Uneori se pot decela radiologie tumori sau chisturi, daca au dimensiuni mari.

Exista insa Semne radiologice indirecte, datorita compresiunii organelor vecine: deplasare spre dreapta si largire a cadrului duodenal, staza duodenala, hipotonie duodenala, mai rar stenoza duodenala. Rareori pot fi decelati calculi pancreatici care apar sub forma opacitatilor mici, multiple, localizate pe cele doua parti ale coloanei vertebrale.