Medicul care nu cunoaste sau nu tine seama de particularitatile varstei bolnavu­lui, risca erori de diagnostic si Tratament uneori grave .. Primul gest terapeutic al medicului, este de a stabili daca se afla in fata unui "bolnav in varsta", sau a unui "varstnic cu modificari fiziologice de imbatranire" .. Aceasta, pentru ca, uneori, familia sau chiar pacientul solicita medicului masuri pentru recuperarea unor functii si performante caracteristice unor varste mai tinere. Deci delimitarea "starii de boala", de "starea de imbatranire", nu este simpla dar este obligatorie. Medicul trebuie sa convinga subiectul si anturajul, ca

Simptomele prezentate sunt firesti, tin de varsta, deci nu trebuie sa ingrijoreze.

Vor fi prescrise terapii neagresive, blande, dietetice, vitamine, eutrofizante, to­nice. Se va face psihoterapie, se vor aplica corectiile necesare (ochelari, protejarea auzului), se va stabili regimul de viata.

Anamnezei trebuie sa i se asigure timp suficient, deoarece astfel se pot obtine detalii importante. Daca nu se obtin informatiile dorite, se recurge la familie sau la anturaj. Este important si felul in care medicul particip?<]?.££ ivorbirea cu bolnavul. Hipoacuzia fiind frecventa, trebuie sa se vorbeasca bolnavului mai tare, mai rar si mai clar, neezitand repetarea intrebarii cu rabdare si tact. Trebuie gasit timp pentru a-1 asculta pe indelete, chiar daca bolnavul devine incoerent sau amnezic. Importanta este si inspectia, observatia bolnavului (faciesul, atitudinea in pat, mersul, mimica, vorbirea, deci habitusul varstnicului). Mai rar vom fi solicitati pentru

Simptome zgomotoase (febra, frisoane, etc) si mai frecvent pentru alterari difuze si rapide ale starii generale.

Diagnosticul trebuie sa fie pluridimensional, adica si clinic si gerontologie. De exemplu: formularea clasica "cardiopatie ischemica sau hipertensiune arteriala", trebuie completata cu diagnostice ca: imbatranirea prematura, sindrom de imobilizare, boala de retragere (de pensionare), sociodependenta etc.

PROBLEME DE ASISTENTA SOCIALA
Deoarece relatiile sociale ale individului varstnic, intrafamili ale sau generale, pot favoriza sau agrava imbolnavirile cronice, medicul si asistenta trebuie sa aiba si notiuni generale de sociologie ale imbatranirii si de asistenta sociala. Deci trebuie sa formuleze si un diagnostic social. Aceasta inseamna ca trebuie sa cerceteze si aspectele psiho-sociale ale varstnicului (pensionare, stress-ul retragerii, raporturile cu familia, daca este tolerat, neglijat sau ignorat, solidaritatea familiala etc). Situatia ideala o constituie batranul integrat organic in familie, cu un nivel de trai decent. Nu intotdeauna suferinta poate fi rezolvata cu medicamente. Izolarea sociala si familiala, chiar persecutia in familie, cer alte masuri. In sfarsit, trebuie pecizata si capacitatea bolnavului de autoservire, dependenta.

In mediul rural, legaturile afective intrafamiliale, solidaritatea sunt mai bine pas­trate. Izolarea este, de obicei, absenta.

Tinand seama de cele prezentate mai sus, rezulta necesitatea educatiei familiei, in sensul unei mentalitati favorabile batranului ..

In final, medicul trebuie sa precizeze caracterul recuperabil sau irecuperabil al bolii. Este necesara spitalizarea sau internarea intr-o unitate de asistenta sociala? Solutia ideala este Tratamentul la domiciliu, dar acesta nu este posibil intotdeauna.