Definitie: agranulocitoza este o afectiune acuta, grava, caracterizata prin scade­rea pana la disparitie a granulocitelor din sange si printr-o infectie severa cu evolutie rapida.

Boala apare mai frecvent la femei intre 40 si 60 de ani, in special dupa aminofenazona, fenilbutazona, fenotiazine, sulfamide, antitiroidiene, antidiabetice, cloramfenicol, barbiturice. Unele medicamente induc un debut brusc (ami­nofenazona), altele unul progresiv (antitiroidienele si fenotiazinele); unele me­dicamente actioneaza prin mecanism alergic (aminofenazona), altele printr-o ac­tiune toxica asupra maduvei (clorpromazina).p7i638pb83jgz

Simptomele se datoreaza scaderii masive a leucocitelor din sangele periferic (sub 2 000/mm³), cu disparitia aproape totala a granulocitelor. Absenta granulocitelor priveaza organismul de unul dintre cele mai importante mijloace de aparare si antreneaza un sindrom infectios cu debut brutal, caracterizat prin febra ridicata, frisoane, angina, stomatita si leziuni ulcero-necrotice ale cavitatii bucale, faringelui, tubului digestiv, organelor genitale si pielii. Bolnavii au disfagie si disfonie, halena rau mirositoare, iar ganglionii regionali sunt uneori mariti. In absenta Tratamentului antiinfectios, evolutia este progresiva, de obicei fatala prin complicatiile care se instaleaza (septicemie, pneumonie).

Tratamentul antiinfectios actual a ameliorat mult prognosticul, boala evoluand spre vindecare. Exista si forme cronice sau recidivante, al caror prognostic este sever.

Tratamentul se aplica de urgenta si consta in suprimarea medicamentelor sus­pectate de inducerea afectiunii, hemoculturi repetate, urmate de antibiotice si admi­nistrarea de antibiotice in doze masive. Transfuzia de sange si corticoterapia sunt uneori utile. Simptomatic, se combate febra, se rehidrateaza bolnavul si se iau masuri de igiena bucala si cutanata. Dupa vindecare, se previne bolnavul asupra necesitatii de a evita drogurile susceptibile de a provoca boala.