u3o2514un86djb



Definitie: sincopa este un sindrom clinic, caracterizat prin pierderea brusca, de scurta durata a cunostintei si functiilor vitale, datorita opririi trecatoare si rever­sibile a circulatiei cerebrale. Lipotimia sau lesinul este o pierdere de cunostinta usoara, incompleta, care apare la persoane emotive, cu labilitate psihica, dupa emotii puternice.

Etiopatogenie: sincopa apare in bolile cardiace cu scaderea debitului cardiac (sincopa cardiaca): stenoza aortica, sau mitrala, insuficienta aortica infarctul mio­cardic, cardiopatiile congenitale cianogene, tulburarile de ritm rapid, blocul A-V, miocardopatia obstructiva, in sindromul ortostatic (hipotensiunea ortostatica, droguri hipotensive), ia bolnavi cu ateroscleroza cerebrala (sincopa cerebrala), bronhopneumopatii obstructive cu insuficienta respiratorie marcata (sincopa respiratorie), dupa emotii puternice, punctii, dureri intense, compresiuni pe sinusul carotidian (sincopa reflexa). Factorii etiologici actioneaza prin oprirea inimii, diminuarea severa a frecventei sale sau prin prabusirea T.A., cu micsorarea debitului cardiac. Oprirea inimii este urmata, dupa aproximativ 30 de secunde, de oprirea respiratiei. Consecinta cea mai grava a opririi inimii sau arespiratiei este suprimarea aportului de O2 la creier. Daca lipsa O2 depaseste 4-5 minute, apar leziuni ireversibile.




Simptome: in forma sa minora - lipotimia -, bolnavul se afla intr-o stare de obnubilare, fara pierderea completa a cunostintei si fara abolirea totala a functiilor vegetative; pulsul, bataile cardiace si respiratia sunt perceptibile, iar T.A. masurabila; este precedata de ameteli, sudori reci, tulburari vizuale, bolnavul avand timp sa se aseze inainte de a se prabusi; dureaza cateva minute sau mai mult si se termina tot progresiv.

Sincopa, este forma majora, debuteaza brutal, uneori subit, in plina sanatate aparenta. Bolnavul este inert, imobil, palid, livid, nu reactioneaza la excitatie, nu respira, nu are puls, nu se aud bataile inimii. T.A. este scazuta sau prabusita, pupi­lele sunt midriatice. Bolnavul se afla intr-o stare de moarte aparenta - moarte cli­nica -, care se termina fie prin revenirea cunostintei, fie prin moarte reala, moarte biologica. Daca isi revine, fata se coloreaza, pulsul si zgomotele inimii reapar, cunostinta revine. De obicei, dupa 5 secunde apar tulburari de vedere, dupa 15 secunde bolnavul isi pierde cunostinta si dispar reflexele, iar dupa 20 - 30 de secun­de se opreste respiratia, apar convulsii generalizate, pierderea urinei si a materiilor fecale, turgescenta jugularelor; peste 4 - 5 minute urmeaza moartea.

Tratament: primul gest terapeutic este asezarea pacientului in decubit, cu pici­oarele usor ridicate. Se combate mecanismul de producere - hipotensiunea, rarirea ritmului, ortostatismul - si se trateaza boala cauzala - infarctul miocardic, tulburarile de ritm sau conducere etc. Nu se administreaza lichide pe cale orala. Se poate incerca excitarea reflexelor cutanate (lovituri scurte si vii, frictiuni energice, umezirea fetei cu apa rece). Tratamentul de reanimare consta in aplicarea a 2 - 3 lovituri de pumn violente pe regiunea precordiala si, daca inima nu-si reia activitatea, se incepe masajul cardiac extern, insotit de respiratie "gura-la-gura". In sincopa Adams-Stockes se instituie perfuzie cu izoproterenol (Isuprel) 0,2 mg in 250 ml glucoza 5%, iar in caz de insucces, injectarea i.m., i.v. sau intracardiac de Adrenalina 0,3 - 0,5 ml. Daca nu se obtin rezultate, se face defibrilare electrica. in sincopele reflexe se administreaza sedative si antalgice, iar in caz de hipersensibilitate a sinusului carotidian, atropina (0,5 mg la 6 ore), efedrina (25 mg x 3/zi), Isuprel (5 mg x 3/zi).