Definitie: este un defect valvular constand in inchiderea incompleta in sistola a valvulelor mitrale, ceea ce permite refluarea sangelui din ventriculul stang in atriul stang. Refluxul sistolic produce dilatarea atriului stang si, cu timpul, dilatarea si hipertrofierea ventriculului stang, prin munca suplimentara pe care trebuie sa o depuna.

Cand ventriculul stang cedeaza si apare insuficienta ventriculara stanga, staza retrograda provoaca tulburarile descrise la stenoza mitrala.

Etiopatogenie: se disting o insuficienta mitrala organica, de obicei de natura reumatismala, mult mai rar traumatica sau aterosclerotica, si o insuficienta functionala (prin dilatarea ventriculului stang sau a orificiului mitral), datorita hi­pertensiunii arteriale, valvulopatiilor aortice, miocarditei.

Insuficienta mitrala pura este foarte rara, fiind asociata de obicei cu o stenoza mitrala, in care caz se vorbeste de boala mitrala.

Diagnosticul se face in prezenta unui suflu sistolic intens la varful inimii, ase­manator tasniturii de vapori, propagat spre axila stanga, insotit uneori de freamat si de diminuarea zgomotului I. Ventriculul stang este marit (clinic si radiologie), varful inimii fiind deplasat in jos si spre stanga. Se afirma insuficienta mitrala si in prezenta unui suflu sistolic apical, aparut in cursul unui puseu de R.A.A. si care se mentine si in continuare.

Evolutie: formele usoare sunt asimptomatice; cele severe evolueaza catre hiper­tensiune pulmonara si insuficienta cardiaca. Tulburarile de ritm sunt mai putin frecvente, iar complicatiile tromboembolice, mai rare decat in stenoza mitrala.