Definitie: inflamatie acuta a pericardului, cu aparitia la inceput a unui exsuda, fibrinos (pericardita uscata) si apoi serofibrinos (pericaidita cu lichid). Apare rar izolata, fiind de obicei asociata unei leziuni endocardice sau miocardice Exista deci o pericardita uscata si una exsudati va (cu lichid). Dupa natura lichidului ultima poate fi serofibrinoasa, hemoragica, purulenta si chiloasa.

Etiopatogenie: reumatismul articular acut, tuberculoza si pericardita acuta be­nigna (probabil de natura virotica sau alergica) sunt cele mai frecvente cauze. Mai rar se intalnesc forma purulenta (cu pneumococ sau stafilococ), pericardita din uremie, din infarctul miocardic, din mixedem, neoplasme si diateze hemoragice.

Anatomie patologica: forma uscata prezinta depozite de fibrina si uneori false membrane pe foitele pericardului. in forma cu lichid apare un revarsat care depa­seste rar 1 - 21. Lichidul poate fi serofibrinos, hemoragie sau purulent.

Simptome: pericardita uscata are tablou clinic variabil, frecvent trecand neob­servata, mascata de boala de baza. Primul semn caracteristic este durerea retrosternala, cu iradiere spre umarul si zona supraclaviculara stanga, agravata de inspiratia profunda si pretand la confuzia cu infarctul miocardic. Al doilea semn caracteristic este frecatura pericardica, zgomot independent de sistola si diastola, superficial si variabil de la o zi Ia alta. Dispare pe masura ce apare lichidul. Pericar­dita uscata se poate vindeca sau poate evolua catre o pericardita cu lichid; peri­cardita exsudativa (cu lichid) se caracterizeaza prin diminuarea sau disparitia durerii precordiale, cu accentuarea dispneei, uneori foarte intense, obligand bolnavul sa ia anumite pozitii care o amelioreaza: pozitia sezand si aplecat inainte sau pozitia genu-pectorala. in functie de boala de fond si de cantitatea de lichid, apar semne toxiinfectioase, febra cu frisoane, transpiratie, astenie, tahicardie si semne de com­presiune a organelor din jur (disfagie, tuse, cianoza).

Exameul fizic aduce importante elemente diagnostice: la percutie, marirea ma-titatii cardiace de la o zi la alta, iar la auscultatie, asurzirea zgomotelor inimii si, uneori, persistenta frecaturii. De la o cantitate de cel putin 300 ml lichid, semnele fizice devin nete.

Examenul radiologie este un pretios mijloc de precizare a diagnosticului: volu­mul inimii creste, dispar arcurile si pulsatiile, inima ia o forma triunghiulara sau de carafa. Punctia pericardica confirma existenta lichidului si permite stabilirea naturii sale (serofibrinos, hemoragie, purulent). Cand lichidul pericardic devine brusc abundent, atriul drept si marile vene sunt comprimate, presiunea diastolica ventriculara creste, in timp ce volumul sistolic scade si apare tamponada cardiaca, cu tablou de insuficienta cardiaca hipodiastolica. Durerea si dispneea se accentueaza, apar disfagie, greturi, durere abdominala, anxietate mare, transpiratii, polipnee si stari confuzionale. Creste staza retrograda si apar turgescenta exagerata a venelor jugulare, pulsatii exagerate ale venelor gatului, cianoza periferica, tahicardie, hipotensiune, diminuarea zgomotelor inimii, marirea rapida a inimii (clinic si radiologie), hepatomegalie si cresterea presiunii venoase. Tamponada cardiaca impune, de urgenta, punctia evacuatoare a pericardului.

Forme clinice.
Pericardita reumatismala apare in cursul unui reumatism articular acut, mai ales la tineri si este asociata de obicei cu o miocardita si o endocardita. Lichidul lipseste sau este redus, fiind de obicei serofibrinos, rareori hemoragie.

Pericardita tuberculoasa este secundara de obicei unei tuberculoze pulmonare. Lichi-dul este abundent, serofibrinos si uneori hemoragie. Endocardita si miocardita sunt absente. Uneori, se insoteste de o pleurezie sau de o peritonita, realizand tabloul clinic numit poliserozita. Evolutia spre pericardita constrictiva este posibila.

Pericardita acuta benigna se caracterizeaza prin debut brutal, dureros, de obicei la un tanar. Regreseaza spontan.

Evolutia si prognosticul depind de forma clinica si afectiunea de fond. Progno­sticul este sever in tamponada cardiaca, formele cu lichid abundent, cu pancardita sau cu insuficienta cardiaca.

Tratamentul este in primul rand etiologic:

- in pericardita tuberculoasa: tuberculostatice;

- in pericardita reumatismala: tratamenul R.A.A.;

- in pericardita acuta benigna, vindecarea spontana; corticoterapia si salicilatul de sodiu dau rezultate bune;

- in pericardita purulenta: antibiotice in doze mari, dupa natura germenului; in acest sens se indica Tratamentul parenteral sau local (intrapericardic) cu penicilina (pentru pneumococ sau streptococ), cu meticilina (10 g) sau oxacilina (4-12 g), cand germenul este stafilococul, sau cu gentamicina (3 - 5 mg), in cazul bacililor gram negativi; hidrocortizonul intracardiac impiedica organizarea fibroasa a exsu-datelor; la nevoie drenaj chirurgical.

In caz de lichid abundent, se procedeaza la punctie evacuatoare. in rest, trata­ment simptomatic: sedarea durerii cu analgetice sau punga cu gheata precordial. Repausul si dieta completeaza Tratamentul.