Sulfamidele sunt chimioterapice cu actiune bacteriostatica, care se manifesta prin inhibitia acidului paraaminobenzoic si a acidului folie - factor indispensabil cresterii bacteriilor. Au un spectru de actiune larg: coci gram-pozitivi (streptococ, pneumococ), coci gram-negativi (meningococ, gonococ), bacili gram-negativi (dizenteriei, salmonele, coli). Exista rezistenta incrucisata intre diferitele sulfamide, dar nu si fata de alte antibiotice. Toleranta digestiva si i.m. este mediocra, dar cea i.v. este relativ buna. Administrarea intrarahidiana este inutila si contraindicata. Absorbtia digestiva este buna, cu exceptia sulfamidelor neresorbabile (sulfaguanidina, formosulfatiazol). Ca reactii adverse pot aparea: tulburari gastro-intestinale (greturi, varsaturi), renale (prin precipitare in tubii renali, cand diureza este redusa si pH-ul urinar acid), tulburari hematologice (hemoliza, anemie aplastica, agranulocitoza, purpura), manifestari alergice. Sunt indicate in infectii urinare, respiratorii, digestive, meningite. Sulfamidele se pot asocia cu antibioticele (penicilina). Sunt contraindicate in insuficientele acute hepatica sau renala, leucopenie, in cazul sensibilizarii la sulfamide. In cursul Tratamentului cu sulfamide se alcalinizeaza obligatoriu urina cu bicarbonat de sodiu (oral) si se administreaza lichide abundente.

in functie de absorbtia pe cale digestiva, se disting:

- sulfamidele resorbabile, cu actiune generala (majoritatea sulfamidelor) si
- sulfamide de tip intestinal, practic neresorbabile: formosulfatiazol (1%) ftalil-sulfatiazol (5%), succinil sulfatiazol (5%), sulfaguanidina (10%).

Dupa viteza de eliminare se impart in trei categorii:

- sulfamide cu eliminare rapida: sulfatiazol, neoxazol, gantrizin, sulfametazina etc. Doza este de 4 - 6 g in prize la 6 h. Nu se mai foloseste.

- Sulfamide cu eliminare medie: sulfacetamida, sulfametoxazol (Gantanol), sulfa-moxol (Sulfono), sulfafenazol (Orisul), sulfadiazina si sulfamerazina. Se administreaza in doze de 2 g in prima zi si cate un gram in zilele urmatoare (in doua prize la 12 h);

-  Sulfamide cu eliminare si actiune lenta, de tip retard: Madribon, sulfametoxidiazina (Sulfametin, Durenat, Bayrena). Doza este de 1 g in prima zi si 0,5 g in zilele urmatoare;

- Sulfamide cu eliminare foarte lenta (Ultraretard): Fanasil. Se administreaza 2 g/zi, ceea ce permite o concentratie bactericida o saptamana;

Desi si-au pastrat un loc in terapeutica antimicrobiana, sunt mult mai putin folosite ca in trecut. Se administreaza pe cale orala. In prezent, se foloseste urmatoarea clasificare:

1. Sulfamide cu durata de actiune scurta si medie:
- sulfofurazolul (Neoxazol, Gantrisin), cu utilizare redusa. Este depasit terapeutic (compr. de 500 mg si fiole de 2 g/ml). Se administreaza 1 gr. la 6 ore. Este bine suportat, are toxicitate redusa, reactii adverse mai rare. Indicat in infectii urinare, meningite, pneumonii, gonoree. Cu actiune similara: sulfametizolul (oral 500 mg-lg pe zi, de 3-4 ori pe zi), sulfacaibamida, sulfizomidina, sulfametoxazol ui (Gantolol) si sulfadiazina.
2. Sulfamide cu actiune de lunga durata:
- sulfametoxidiazina (Sulfametin, Bayrena, Dulana, Durenat), 1 g, initial, apoi 500 mg odata pe zi. Activ in infectii respiratorii, O.R.L., biliare si urinare;

- sulfadimetoxina (Madribon), in doza initiala 1 g, apoi 500 mg la 24 de ore. Indicat in infectii cu germeni sensibili;

- sulfalenul, cu actiune foarte indelungata, se administreaza oral, 2 g, o data pe saptamana. Indicat in unele infectii biliare si urinare cu germeni sensibili, in toxoplasmoza si malarie;

- sulfadoxina (Fanasil), administrare orala similara cu sulfalenul. Sulfamidele utilizate in trecut pentru actiunea antibacteriana la nivelul intestinului
(absorbtie limitata), ca ftalisulfatiazolul, sulfaguanolul sunt practic neutilizate.

Salazopirina este o asociatie de sulfamide, utilizata in colita ulceroasa.