Sunt antibiotice bacteriostatice si uneori bactericide, cu spectru de activitate asemanator celui al Denicilinei a artivpa a bacililor gram-pozitivi, neisseriilor si hemofililor si inactive fata de bacilii gram-negativi si bacilul Koch (cu exceptia rifampicinelor).

Activitatea maxima este la un pH alcalin. Se administreaza de obicei pe cale orala. Rezistenta apare in trepte -intermediar intre penicilina si streptomicina - ceea ce contraindica Tratamentele care se prelungesc peste 10 -12 zile, daca nu se recurge la asocieri de antibiotice. Prezinta pericolul determinarii unei rezistente incrucisate, dar sunt mai putin toxice si alergizante decat celelalte antibiotice. Uneori, au actiune sinergica cu penicilina si tetraciclinele, alteori antagonista.

Eritromicina, principalul macrolid, se prezinta sub forma de drajeuri enterosolubile (0,100 g sau -0,200 g/drajeu), care se administreaza oral, in doze de 2-4 g/zi, in 4 - 6 prize. Alte preparate sunt: eritromicina propionil - sub forma de comprimate de 0,200 g, administrata oral, in doze de 1 - 2 g/zi, in 4 prize - si eritromicina lactobionat - prezentata in flacoane de 0,300 g, pentru o zi fiind necesar continutul a 2 - 3 flacoane, administrat in perfuzie i.v. lent. Eritromicina se absoarbe rapid dupa administrarea orala si se concentreaza in ficat si rinichi mai mult decat in sange. Spectrul de activitate este asemnator celui al penicilinei G, fiind insa activa si asupra unor stafilococi rezistenti la penicilina, hemofili si mycoplasme. Este bine tolerata, dar uneori apar tulburari digestive (greturi, varsaturi sau diaree). Se administreaza in infectii cu stafilococi rezistenti la penicilina (septicemii, osteo-mielite, enterocolite, infectii cutanate), in difterie, infectii biliare,, dar si in infectii cu germeni sensibili la penicilina, la bolnavii alergici la aceasta. Este contraindicata la bolnavii sensibilizati si la cei cu insuficienta hepatica.

Alte macrolide sunt: josamicina (oral 1-2 gr. pe zi), troleandomicina (oral 1-2 gr. pe zi si i.m. 2 prize, una la 12 ore), roxitromicina, spiramicina (Rovamycin) etc.

Asemanatoare cu eritromicina sunt clidamicina (600-1800 mg. pe zi, in 3-4 doze) silincomicina (oral, 500 mg la 6-8 ore, i.m. 600 mg la 12-24 ore si perfuzie i.v. 600 mg la 8-12 ore). Toate au actiune restransa din cauza reactiilor adverse. Lincomiana este superioara eritromicinei, in infectii cu stafilococ rezistent la penjicilina. Are indicatii in infectii stafilococice osoase, peritonita etc.

Vancomicina si teicoplamina au spectru ingust si indicatii limitate (infectii cu germeni rezistenti, bolnavi cu alergie la penicilina si cefalosporine).

Mai exista o subgrupa cu nucleu chimic complex, dar cu actiune asemanatoare: sinergistinele, lincomicinele si rifampicinele (rifampicina, cu administrarea exclusiv parenterala, si rifampicina cu administrare exclusiv orala). Acestea din urma sunt tuberculostatice puternice, bacteriostatice si bactericide, dar cu actiune si asupra altor germeni, in special asupra stafilococului. Rezistenta apare repede. Asocierea rifampicinei cu penicilina sau cu cefalosporin, sau cu acid nalidixic este antagonista. Asocierea cu tetraciclinele, polimixinele sau cu nitrofuranii poate fi sinergica.