Nefropatiile vasculare sunt afectiuni renale secundare unor boli vasculare generale. Cele mai frecvente cauze sunt ateroscleroza si arterioscleroza rinichiului.
Ateroscleroza renala este mai rar diagnosticata, desi foarte frecventa anatomo-patologic, constituind cauza cea mai obisnuita a leziunilor obstructive ale arterelor renale. Clinic, se manifesta prin aparitia unui infarct renal, a unui anevrism al arterei renale si a hipertensiunii reno-vasculare.
Ateiioscleroza renala este mult mai frecvent diagnosticata clinic, fiind cunoscuta sub denumirea de
nefroscleroza sau
scleroza renala primitiva si este provocata de leziuni ale arteriolelor renale, datorate hipertensiunii arteriale. In functie de
caracterul benign sau malign al hipertensiunii arteriale, se deosebesc scleroze renale benigne si maligne.
Afectarea rinichiului datorita hipertensiunii poate sa agraveze la randul sau hipertensiunea, instalandu-se un adevarat cerc vicios. Tabloul clinic al nefrosclerozei benigne este dominat de boala de fond - hipertensiunea arteriala. Insuficienta renala apare tardiv. In nefroscleroza maligna, insuficienta renala apare rapid, se insoteste de valori tensionale mari (in special diastolice), alterari importante ale fundului de ochi, sindrom uremie si episoade de encefalopatie hipertensiva.
Nefrosclerozele primitive trebuie deosebite de nefrosclerozele secundare, care reprezinta stadiul final al nefropatiilor cronice (glomerulonefrite, sindroame nefrotice, pielonefrite, caracterizate printr-o insuficienta renala cronica).
Tratamentul nefropatiilor vasculare se adreseaza, in primul rand, bolii vasculare (ateroscleroza, hipertensiune arteriala).
