Definitie: este o afectiune inflamatorie renala bilaterala, localizata la nivelul capilarelor glomerulare, de natura infecto-alergica si caracterizata clinic prin ede­me, hematurie si hipertensiune arteriala.

Etiopatogenie: boala apare mai ales la copii si adulti tineri, cu predilectie la sexul masculin. Se intalneste indeosebi in lunile de toamna si de iarna. Factorul etiologic cel mai important este infectia streptococica (in special streptococul he-molitic din grupa A, tipul 12): angine, amigdalite, sinuzite, otite, infectii dentare, scarlatina, erizipel. Exceptional, poate aparea dupa infectii pneumococice sau sta-filococice.

Patogenia este imunologica. Prin toxinele (antigenele) eliberate, streptococul hemolitic sensibilizeaza capilarele glomerulare, cu formare de anticorpi. Perioada de latenta de 10 - 12 zile dintre angina streptococica si aparitia glomerulonefritei pledeaza pentru o inflamatie glomerulara cauzata de conflictul antigen-anticorp.

Frigul si umezeala favorizeaza boala.

Anatomie patologica: macroscopic, rinichii sunt normali sau putin mariti, palizi, cu mici puncte hemoragice; microscopic, se observa proliferarea celulelor en-docapilare ale glomerulilor.


Simptomatologie: debutul poate fi brutal, cu dureri lombare, cefalee, greturi, febra si frisoane, sau insidios, cu astenie, inapetenta, paloare, subfebrilitate; apare dupa 10-12 zile de la infectia streptococica. In scarlatina, glomerulonefrita apare in convalescenta, intre a 14^a si a 21-a zi de boala.

In perioada de stare, boala se manifesta prin prezenta sindroamelor urinar, ede-matos (hidropigen), cardiovascular, eventual azotemic. Prezenta lor nu este obli­gatorie, in general fiind obisnuite hematuria, edemul si hipertensiunea arteriala.

- Sindromul urinar, cel mai frecvent intalnit, se caracterizeaza prin oligurie (200 - 500 ml/24 de ore), proteinurie moderata (2 - 5 g%e), hematurie microscopica, mai rar macroscopica (simptom cardinal), si cilindrurie inconstanta.

- Sindromul edematos este prezent la majoritatea bolnavilor. Edemul este moale, palid si intereseaza in primul rand fata, cu deosebire pleoapele, constatandu-se in special dimineata. Uneori, se dezvolta difuz: la fata, maleole, gambe, coapse, partile declive; nu rar apar edeme generalizate (anasarca).

-  Sindromul cardiovascular consta, de obicei, in cresterea tensiunii arteriale, interesand moderat tensiunea sistolica (180 - 200 mm Hg) si mai sever pe cea diastolica (120 - 125 mm Hg).

- Sindromul azotemic se remarca mai rar, numai in forme severe.

Examenele de laborator pun in evidenta o crestere moderata a ureei si creatini-
nei sanguine, accelerarea marcata a V.S.H., scaderea filtratului glomerular si a flu­xului plasmatic renal si cresterea titrului ASLO.

Complicatiile cele mai frecvente sunt: insuficienta cardiaca, edemul cerebral si insuficienta renala. Insuficienta cardiaca este consecinta hipertensiunii arteriale. Edemul cerebral sau pseudouremia eclampsica se manifesta prin cefalee, ameteli, bradicardie, varsaturi, oligurie severa sau anurie.

Evolutie: vindecarea este cel mai obisnuit mod de evolutie si survine de obicei in 2 - 3 saptamani, prin disparitia principalelor

Simptome: edemul, hipertensiunea, hematuria. Alteori, vindecarea are loc dupa luni sau ani. Uneori, persista ani de zile o discreta proteinurie sau hematurie microscopica.

Intr-un numar de cazuri, boala evolueaza catre o glomerulonefrita subacuta. Tabloului clinic din glomerulonefrita acuta i se adauga semnele sindromului nefro-tic: proteinurie masiva, hipoproteinemie, edeme accentuate, hipercolesterolemie. Sindromul de insuficienta renala se instaleaza si se dezvolta rapid. La inceput apar hiperazotemie, acidoza si alterarea capacitatii de concentratie; ulterior, si tulburari electrolitice (hiperpotasemie, hipocloremie). Bolnavul moare in cateva saptamani sau luni in coma uremica.

Evolutia catre cronicizare se intalneste, in unele cazuri, intr-un ritm lent sau rapid, dupa primul sau dupa mai multe puseuri acute. Persistenta hipertensiunii peste 6 saptamani si a hematuriei peste 4 - 6 luni sunt semne de cronicizare ale bolii.

Prognosticul este favorabil in majoritatea cazurilor si depinde de forma clinica, de complicatii si Tratament. Formele cu debut insidios si cele intalnite la adulti dau un procent mai mare de cronici zari.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aparitia edemului, a hematuriei si ale hipertensiunii arteriale dupa o infectie streptococica a cailor respiratorii superioare. Glomerulonefrita difuza acuta trebuie diferentiata de glomerulonefrita in focar, care apare in cursul unei infectii si in care lipsesc edemul si hipertensiunea arteriala, de glomerulonefrita cronica, care evolueaza de mult timp si in care semnele de insuficienta renala sunt pronuntate, de sindromul nefrotic, care prezinta edeme si proteinurie masiva, hipoproteinemie si hipercolesterolemie, de pielonefrita cronica, in care exista semne de infectie urinara si urocultura este pozitiva, de hipertensiunea arteriala maligna, in care valorile tensionale sunt mai mari si sindromul urinar mai discret.

Tratamentul preventiv consta in antibioterapia corecta a tuturor infectiilor strep-tococice, in suprimarea focarelor de infectie sub protectie de antibiotice, in practicarea unor examene repetate ale urinei in saptamanile de dupa o infectie streptococica a cailor aeriene superioare, pentru diagnosticul precoce al unei eventuale glomerulonefrite.

Tratamentul curativ: repausul la pat este indispensabil pana la disparitia edeme­lor, a hipertensiunii si a hematuriei. Unii autori recomanda repaus profilactic (3 saptamani) in toate infectiile cu streptococ beta-hemolitic grupa A, in timpul anti-bioterapiei. Activitatea va fi reluata progresiv. Dieta va fi adecvata formei clinice. Regimul va fi normocaloric (1 500 - 2 000 cal/zi), hiperglucidic, normolipidic si hipoproteic. Daca exista edeme, regimul va fi sarac in sare (fructe, legume, zahar, orez, ulei, unt). Daca ureea este crescuta, se va reduce ratia protidica la jumatate sau mai putin (20 - 40 g/zi), recomandand bolnavului glucide si lipide, pentru ca ratia alimentara sa nu coboare sub 1 500 cal/zi. In caz de oligurie, ratia hidrica va fi redusa. Restrictia severa de lichide si alimente, cunoscuta sub numele de cura de sete si de foame (2-3 zile), este indicata in cazul unei mari retentii de lichide, cu semne de edem cerebral sau de hipertensiune arteriala si de aparitie iminenta a insuficientei cardiace.

Tratamentul medicamentos consta in administrare de penicilina G (1 - 3 milioa­ne u./zi, la interval de 6 ore), i.m., timp de 10 - 14 zile. Focarele de infectie vor fi asanate sub protectie de penicilina, la 6 - 8 saptamani (pana la 3 - 4 luni) de la debutul bolii, numai daca starea generala este buna. In forma fara complicatii nu se folosesc diuretice. In ultimul timp se recomanda furosemidul (0,040 - 0,100 mg i.v.) pentru fortarea diurezei, in doza unica sau repetat, daca raspunsul este favora­bil (furosemidul are efect si cand filtratul glomerular este scazut). Hipertensiunea arteriala (cand valorile sistolice depasesc 180 mm Hg) se trateaza cu Hiposerpil, Hipopresol (2 - 4 comprimate/zi) sau Aldomet (0,75 -1 g/zi). Insuficienta cardiaca stanga acuta se combate cu tonicardice (lanatosid C) si furosemid (1-2 fiole, i.v., lent), glucoza hipertonica 30% (100 ml), barbiturice sau Cloralhidrat, iar la nevoie, hipotensive injectabile (furosemid, Pentdiomid, Raunveril) si chiar punctie lombara decompresiva. Insuficienta renala acuta se trateaza obisnuit (vezi "Insuficienta renala acuta").