Definitie: afectiunea caracterizata prin formarea unor calculi in bazinet si in caile urinare, in urma precipitarii substantelor care, in mod normal, se gasesc dizol­vate in urina. Se intalneste cu deosebire la barbati, in special intre 30 si 50 de ani.

Etiopatogenia nu se cunoaste precis. Sunt totusi necesare mai multe conditii pentru constituirea calculilor:

- prezenta in exces in urina a unor substante care pot cristaliza: acidul uric si uratii (alimentatie bogata in proteine, guta etc), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfati (regimuri bogate in proteine, exces de hormon paratiroidian), calciu (hi-pervitaminoza D, decalcifieri importante);

-  conditii fizico-chimice locale care favorizeaza cristalizarea: oligurie, staza urinara, obstacole in eliminarea urinii (adenom de prostata, stenoza ureterala);

- mai contribuie leziunile preexistente ale cailor excretoare renale, lipsa unor coloizi protectori care sa impiedice cristalizarea, hipovitaminoza A etc.

Anatomia patologica pune in evidenta calculii, care pot fi de acid uric, de oxalati sau de fosfat de calciu. Calculii uratici sunt duri, galben-bruni, cei fosfatici sunt albiciosi, moi si sfaramiciosi, iar calculii oxalici sunt neregulati si cenusii. Cei mai frecventi sunt calculii de oxalat de calciu. Cand dimensiunea cristalelor este foarte mica, poarta numele de nisip, cand atinge un diametru de 1 - 2 mm se numesc graveda, iar cand depasesc aceasta marime se numesc calculi.

Simptomatologie: manifestarile clinice sunt diferite, unele cazuri ramanand asimptomatice, altele prezentand manifestari dureroase paroxistice cu aspect de colica. Cea mai mare parte din cazuri sunt descoperite intamplator la radiografie. Cea mai caracteristica manifestare este colica nefretica. Durerea se datoreaza migrarii unui calcul, care provoaca spasmul musculaturii cailor urinare. Criza debuteaza brusc, in urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabila. Porneste din regiunea lombara si iradiaza spre organele genitale si fata interna a coapsei. Sediul durerii depinde de sediul calculului. Uneori, poate fi urmarita coborarea calculului prin deplasarea durerii. Bolnavul este nelinistit si agitat, prezinta mictiuni frecvente si dureroase. Hematuria microscopica sau macroscopica este obisnuita. La sfarsitul colicii apare poliurie cu urine clare.

Dat fiind faptul ca uneori colica este urmata de eliminarea unui calcul, se recomanda ca bolnavul sa-si adune urina intr-un borcan si sa o treaca printr-un tifon, spre a-1 descoperi. La examen se constata dureri in regiunea lombara si puncte dureroase ureterale. Uneori, apar si manifestari reflexe: varsaturi, constipatie, balonari abdominale etc. Pentru precizarea diagnosticului este nevoie de un examen radiologie, fie direct (radiografie simpla), care permite evidentierea calculilor radioopaci, in calice, bazinet sau ureter, fie de

urografie, care permite sa se precizeze marimea, numarul, sediul calculilor si modificarile functionale renale.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe durerea avand caracter de colica renala, insotita de he-maturie si uneori de eliminarea calculilor, si se confirma prin radiografia simpla sau urografie (62).

Evolutia depinde de numarul si marimea cal­culilor, obstructia cailor urinare si de aparitia infectiei.

Complicatiile cele mai obisnuite sunt anu-ria, infectia urinara, hidronefroza.

Tratamentul trebuie sa tina seama de mani­festarea acuta (colica renala) si de boala de baza. Colica se trateaza cu antispastice: papaverina, fiole de 0,04 g, 4 - 6/zi, i.m. sau i.v.; atropina, 0,5 - 1 mg, la nevoie de 2 - 3 ori/zi; procaina sau xilina i.v.; Scobutil i.m. sau i.v. Uneori, se administreaza analgezice (aminofenazona, Algocalmin, Antidoren) sau chiar opiacee (Mialgin, morfina), desi este bine sa fie evitate. Clordelazinul (oral sau parenteral) sau infiltratiile paravertebrale cu novocaina remit uneori durerea. Cateodata pot fi de mare ajutor aplicatiile locale fierbinti, baile generale calde si clismele calde.

Pentru mobilizarea si eliminarea calculilor se recomanda, in zilele urmatoare, ingerarea unor cantitati mari de lichide (1 - 1,5 1) dimineata pe nemancate. Se va urmari ca diureza sa nu scada sub 11, consumand suficiente lichide in afara meselor (daca este posibil, sub forma de infuzii zaharate calde). Se pot intrebuinta si unele preparate cu actiune litica asupra calculilor (Covalitin); Renogal, Rowatinex, Cystenal cresc irigatul renal, intensifica eliminarea coloizilor urinari de protectie, impiedicand formarea calculilor. In litiaza urica se administreaza medicatia alcahnizanta, bicarbonat sau citrat de sodiu la 4 - 6 ore. Sarurile de litiu, piperazina Coyalitinul dau rezultate relative. In litiaza oxalica se administreaza Diurocard (8 - 10 drajeuri/zi) sau acid man-dehe (5 - 6 g/zi); in cea fosfatica - acidifiante (acid fosfaric, clorura de amoniu). In ceea ce priveste dieta, in litiaza urica se recomanda alimente sarace in acizi nucleici (carne, maruntaie, icre, legume uscate); in cea oxalica, se vor evita alimente bogate in oxalati (fasole, varza, rosii, cartofi, cafea, ciocolata); in litiaza fosfo-calcica se prescrie un regim echilibrat, fara exces de lapte, legume si fructe. Tratamentul chirurgical este indicat cand Tratamentul medical nu da rezultate, in special cand calculn ureterali nu se elimina timp indelungat. Interventia chirurgicala este necesara si cand apare infectia urinara, iar functia rinichiului este afectata. Un bolnav de litiaza urinara operat este oricand amenintat de o recidiva.