Definitie: pleurezia purulenta sau empiemul
este o colectie purulenta pleurala provocata de germeni
piogeni.
Etiopatogenie: de la introducerea antibioticelor,
empiemul a devenit mult mai putin frecvent. Din punct
de vedere etiologic se intalnesc:
Pleurezia purulenta tuberculoasa, in majoritatea
cazurilor secundara tuberculozei pulmonare. Calea de
propagare este limfatica sau directa, prin deschiderea
unui focar in pleura. Poate aparea si ca o complicatie
a pneumoloraxului terapeutic. Exista si o localizare primitiva
a tuberculozei la pleura, cunoscuta sub numele de abces
rece pleural.
Pleurezia purulenta netuberculoasa, cu punct de
plecare de la o infectie pulmonara (pneumonie, bronhopneumonie,
abces pulmonar), germenii cei mai frecventi fiind pneumococul,
streptococul, stafilococul. Simptomatologie: debutul bolii
este variabil, fiind adesea mascat de boala primitiva.
Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie,
atingerea severa a starii generale, de junghiul toracic
rebel la Tratament sau de o pneumonie care nu se vindeca.
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta unei pneumopatii sau
a unei tuberculoze pulmonare, la care se adauga junghiul
toracic ce nu cedeaza si semne de supuratie profunda:
febra mare remitenta,cu transpiratii si frisoane, paloare,
anorexie si astenie. V.S.H.
accelerata, leucocitoza ridicata. Examenul fizic poate
pune in evidenta un edem al peretelui, sensibilitate locala,
eventual adenopatie axilara.
Examenul radiologie, poate afirma doar prezenta lichidului,
sediul si intinderea, dar nu si existenta pleureziei purulente.
De obicei apare o opacitate omogena la baza sau in plin
hemitorace.
Punctia exploratoare este absolut indispensabila pentru
precizarea diagnosticului. Puroiul contine numerose polinucleare
alterate si germenul in cauza.
Evolutia este mult mai buna astazi, datorita antibioterapiei,
decat in trecut, cand frecvent apareau casexie, deschiderea
intr-o bronhie cu aparitia vornicii, mai rar deschiderea
la peretele toracic sau complicatii la distanta (abces
cerebral, artrita supurata, meningite etc). Aceste complicatii
pot aparea si astazi in absenta unui Tratament corect
si energic.
Tratamentul care depinde de natura germenului, dar si
de precocitatea instituirii, este medical si chirurgical.
Tratamentul medical consta in punctionarea cavitatii pleurale,
evacuarea puroiului, spalarea cavitatii cu solutie clorurosodica
izotonica incalzita si introducerea unei asocieri chimioterapice,
de obicei streptomicina si rifampicina sau P.A.S. In pleureziile
netuberculoase se utilizeaza penicilina (1000000 u.i.),
oxacilina (0,5 g), meticilina (1 g), ampicilina (0,5 g)
sau gentamicina (5 - 15 mg).
Se adauga antibiotice pe cale generala: tuberculostatice,
in formele tuberculoase; penicilina, tetraciclina, eritromicina,
in cele netuberculoase; in cazuri speciale, corticoterapie
sau fermenti proteolitici (streptokinaza etc.) intrapleural.
Tratamentul simptomatic, pentru calmarea durerii si a
tusei, Tratamentul tonic general si gimnastica respiratorie
completeaza masurile terapeutice medicale.
Tratamentul chirurgical este indicat in cazurile rezistente
la Tratamentul medical: drenaj chirurgical, costotomie
sau pleurotomie, dupa caz.
