Definitie: cancerul bronhopulmonar este
o tumoare
maligna, cu punct de plecare bronsic.
Etiopatogenie: constituie una din cele mai
frecvente localizari, fiind depasita ca frecventa doar
de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne).
Apare predominant la barbati (de 8-10 ori mai des decat
la femei), in special dupa 40 de ani. Etiologia nu este
cunoscuta, dar exista unele cauze favorizante: fumatul
- dupa unele statistici boala aparand de 17 ori mai frecvent
la cei care fumeaza peste 20 tigarete pe zi, decat la
nefumatori, substantele radioactive, gudronul, procesele
inflamatorii cronice pulmonare.
Anatomie patologica:
tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul
drept, in bronhiile mari si lobii superiori. Odata constituita,
formatiunea tumorala proemina in bronhie, pe care o obstrueaza.
Simptomatologie:
Simptomele cancerului
bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt
in raport cu reactiile pe care le produce tumoarea la
nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si
la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele
infectii pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina
tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul). De aceea,
orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta sau
rebela la Tratament, la un bolnav - de obicei barbat -
peste 40 de ani, trebuie sa sugereze si existenta unui
cancer pulmonar.
Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se
prin tuse precoce, continua, rebela la Tratament, expectoratie
mucoasa sau muco-purulenta, uneori cu striuri de sange,
alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice,
la inceput surde, mai tarziu intense si continue. Debutul
poate fi si acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces
pulmonar. Se cunoaste si un debut tardiv, in perioada
de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic:
tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice),
neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie). Exista
doua mari forme: hilara (2/3 din cazuri), cu simptomatologie
bogata, in special bron-sitica (respiratie dificila, suieratoare
- wheezing), dar nespecifica si periferica: multa
vreme asimptomatica, cu manifestari numai radiologice.
in perioada de stare se intensifica
Simptomele
functionale de debut (tusea, expec-toratia, durerea toracica)
si apar semne generale (paloare, oboseala, pierdere in
greutate, inapetenta, febra). Multa vreme starea generala
se mentine buna.
Semnele fizice apar tarziu si se datoreaza obstructiei
bronsice, interesarii pleurei, infectarii teritoriului
pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine
sau metastazelor.
Semnele radiologice constau de obicei in:
opacitate hilara, imagine de atelectazie lobara sau zonala
si opacitate rotunda in plin parenchim (5, 6, 7, 8, 9).
Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidentiaza
modificarile mucoasei bronsice si leziunea endobronsica
(tumoarea sau stenoza) si care permite aspirarea unor
fragmente tumorale sau a secretiei bronsice, in vederea
examenului histologic.
Semnele de laborator: unul dintre cele mai importante
examene este cercetarea celulelor neoplazice in sputa,
prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual repetare);
acest examen permite diagnosticul in 80 - 90% dintre cazuri,
cu 1 - 5 ani inainte ca neoplasmul sa devina evidentiabil
cu ajutorul metodelor clasice; de asemenea examenul citologic
al secretiei bronsice poate pune in evidenta existenta
tumorii; V.S.H. este aproape totdeauna accelerata, indiferent
de gradul febrei.
Evolutie: diagnosticul se precizeaza de obicei tarziu, cand Tratamentul este inoperant. Gravitatea rezulta si din faptul ca faza silentioasa dureaza 5 - 6 ani, iar cea de latenta clinica 2-3. Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, bolnavii sucomband in maximum doi ani de la precizarea acestuia. Complicatiile sunt numeroase, ele precipita evolutia bolii, marind suferintele bolnavilor: procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneu-monie, abces pulmonar, dilatatie a bronhiilor etc); procese pleurale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor din mediastin prin ade-nopatie, prinderi ale ganglionilor axilari si supraclaviculari si metastaze la distanta (cerebrale, osoase, hepatice etc). Moartea se produce prin casexie, hemoptizie masiva, asfixie etc.
Forme clinice: se cunosc urmatoarele forme mai
importante: - forma
apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei supraclaviculare,
dureri insuportabile si semne neurologice; -
forma hilara (centrala),
periferica, pseudopneumonica,mediasdnala,pleuretica,
metastazanta, supurata; - cancerulpulmonai-secundat-este
un cancer metastatic, cu punct de plecare din prostata, san,
uter, tiroida, rinichi, stomac, colon, rect.
De obicei multipla,
uneori miliara. Simptomatologia pulmonara este multa vreme muta,
metastazele fiind localizate la periferia plamanilor, dominand semnele
localizarii primitive (prostata, san, uter etc). Deznodamantul fatal
survine mai repede decat in cancerul primitiv. Diagnosticul
se bazeaza pe aparitia insidioasa - la un individ, de obicei dupa
40 de ani, mai ales mare fumator - a unor
Simptome functionale nesemnificative
prin ele insele (tuse, expectoratie, dispnee, hemoptizii), dar persistente
si rebele la tratament. Aceeasi semnificatie trebuie acordata unor
pneumonii si pleurezii rezistente la Tratament sau recidivante. Diagnosticul
se precizeaza prin examen radiologie, bronhoscopie, biopsie si examenul
microscopic al sputei.
Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |