Pe langa penumopatiile penumococice, se intalnesc si penumonii bacteriene cu stafilococ, streptococ, bacii Friedlander. Aceste pneumonii au cateva caractere comune: sunt secundare, aparand ca o complicatie a unei prime boli; bacteriile ajung la plamani adeseori pe cale hematogena, pornind de la alte focare de infectie; forma pneumopatiei este de obicei de tip bronhopneumonic.

Pneumonia streptococica este o bronhopneumonie, secundara unei boli virotice (gripa, rujeola) sau unei infectii streptococice (amigdalita, erizipel, scarlatina). Debutul este insidios, febra remitenta, semnele fizice discrete. Caracteristica este aparitia precoce a unui revarsat pleural, deseori hemoragie, care are tendinta sa se transforme in pleurezie purulenta.

Tratamentul este cel prezentat la "Bronhopneumonie".

Pneumonia stafilococica este o bronhopneumonie care complica uneori gripa sau rujeola. Alteori, apare secundar unei stafilococii cutanate, osoase sau septice­miilor cu stafilococ. Exista forme usoare, dar si forme foarte severe. In general domina dispneea, cianoza, sputele muco-purulente galbene-verzui. Pot aparea in evolutia bolii infectii metastatice, abcese sau pleurezii purulente.

Gravitatea consta si in posibilitate unei infectii cu stafilococ de spital, rezistent la majoritatea antibioticelor.

Tratamentul este cel prezentat la "Bronhopneumonie".

Pneumonia cu bacili Friedlander este mai rar intalnita, prezentandu-se fie ca o pneumonie, fie ca o bronhopneumonie. Apare de obicei la batrani, alcoolici si bolnavi tarati. Uneori se observa pneumonii migrante, trecand de la un lob la altul. Sputele sunt adesea hemoptoice, cianoza si dispneea intense, leucopenia obisnuita. Tendinta la cronicizare, aparitia frecventa a complicatiilor supurative (abcese, bronsiectazie, empiem pleural) si evolutia severa, confera bolii un prognostic rezervat.

Tratamentul a fost prezentat la "Bronhopneumonie".