Tulburarile de sensibilitate sunt de obicei subiective (spontane), reprezentand senzatiile pe care le descrie bolnavul: dureri, parestezii etc. Exista si tulburari obiective de sensibilitate, in care deficitul sensibilitatii este provocat de leziuni mai importante ale sistemului nervos. In cadrul tulburarilor subiective de sensibilitate, vor fi prezente: cefaleea, migrena si unele nevralgii.

Cef aleea sau durerea de cap este un simptom care apare in foarte multe afec­tiuni. Poate fi provocata de atingerea unor formatiuni care pot deveni dureroase si care sunt situate fie in interiorul cutiei craniene (dura mater, vasele intracraniene, arterele meningiene, marile trunchiuri arteriale de la baza creierului, sinusurile venoase), fie in exteriorul acesteia (pielea capului, aponevrozele, arterele extracraniene, in special artera temporala, cavitatile naturale cefalice: orbite, fose nazale, faringe, urechi etc). Cele mai frecvente cauze sunt: hipertensiunea arte­riala, insuficienta renala, nevrozele, intoxicatiile cu CO, tumorile cerebrale, tulbu­rarile oculare (de refractie), afectiunile oto-rino-laringologice (otite, sinuzite), spondiloza cervicala etc.

Tratamentul cefaleei este in primul rand etiologic. Simptomatic, se adminis­treaza sedative, analgezice, recomandandu-se in completare repaus psihic si fizic, psihoterapie.

O forma clinica speciala de cefalee este migrena. Aceasta este o afectiune carac­terizata prin crize de cefalee, de obicei hemicranie, cu tulburari vizuale si digestive asociate. Are un caracter familial si se intalneste mai des la femei, incepand din perioada pubertara. Este provocata de obicei de un surmenaj intelectual, emotii, abuz de tutun sau alcool, perioada premenstruala. Criza dureroasa este precedata de un stadiu prodromal, care dureaza ore sau zile, caracterizat prin iritabilitate, greturi, varsaturi, somnolenta, anorexie etc. Criza debuteaza prin tulburari vizuale, de obicei scotoame scanteietoare (puncte luminoase in campul vizual). Cefaleea apare dupa cateva minute, este strict unilaterala - de obicei fronto-orbitara - cu o intensitate care devine repede intolerabila, cu caracter pulsatil si este insotita de greturi, varsaturi, paloare a fetei, hiperlacrimatie. Este agravata de lumina si zgomot si calmata partial de liniste, intuneric si comprese reci.

Tratamentul este profilactic: psihoterapie, regim igienic de viata, reducerea aportului de sare. Tratamentul crizei consta in administrarea de acid acetilsalicilic, aminofenazona, cafeina si codeina, tartrat de ergotamina (Cofedol, Cofergot), infiltratii cu novocaina in jurul arterei temporale superficiale.

Nevralgia trigeminala este un sindrom dureros localizat pe teritoriul de distributie a nervului trigemen. Se caracterizeaza prin dureri paroxistice, de obicei fara prodroame, localizate unilateral, la nivelul regiunii supraorbitare si suborbttare sau mandibulare, atroce, avand caracter de descarcari electrice, insotite de spasm al muschilor fetei. Dureaza cateva zecimi de secunda sau cateva minute si se termina brusc. Intre crize, durerea este absenta. Se deosebeste o forma esentiala, de origine necunoscuta - care apare mai ales la femei si care prezinta tabloul clinic descris mai sus - si o forma secundara sau simptomatica, provocata de factori locali, care comprima sau irita nervul trigemen (focare infectioase, sinuzale sau dentare, glaucom cronic, tumori cerebrale, meningite cronice etc).

Forma simptomatica se caracterizeaza prin dureri continue, discrete, pe fondul carora apar paroxisme dureroase, si prin tulburari de sensibilitate: hipoestezie, diminuarea reflexului corneean etc.

Tratamentul este etiologic in nevralgia secundara: asanarea focarelor de infectie (dentare sau sinuzale), interventie neurochirurgicala in cazul unei tumori etc. In nevralgia esentiala se prescriu: Tegretol, Levomepromazin. In formele rezistente se poate incerca infiltratia cu alcool a ramurilor terminale ale trigemenului sau neurotomia trigemenului (sectiunea radacinii senzitive a ramurilor trigemenale inapoia ganglionului Gasser).

Nevralgia occipitala sau nevralgia Arnold este caracterizata prin dureri per­sistente, uneori de foarte mare intensitate, in regiunea occipitala, iradiate spre cres­tetul capului, adesea bilaterale. Presiunea digitala la jumatatea distantei dintre mastoida si protuberanta occipitala externa, sub occiput, provoaca o durere violenta. Boala este datorata unui proces inflamator local, determinat de frig, umezeala, infectii de focar (dentar, amigalian), spondiloze cervicale etc.

Tratamentul se face cu analgezice, antireumatice, ultrascurte si, in formele rebele, cu infiltratii locale cu xilina 1% asociata cu hidrocortizon.

Nevralgia intercostala este provocata de suferintele iritative ale nervilor inter-costali. Durerile sunt localizate de-a lungul coastelor, sub forma unor crize vio­lente, intermitente. Cauze mai frecvente sunt: fracturile de coaste, osteitele, zona zoster, tumorile vertebrale etc.

Tratamentul este in primul rand etiologic. Tratamentul simptomatic consta in aminofenazona, Algocalmin, infiltratii cu novocaina sau Xilina etc.

Nevralgia sciatica este un sindrom dureros, localizat pe traiectul nervului sciatic. Cauza cea mai frecventa este hernia discala, caracterizata prin hernia posterioara a nucleului pulpos, care preseaza inelul fibros si, impreuna cu acesta, apasa pe radacinile nervului sciatic, producand durerea radiculara caracteristica. Cauze mai rare sunt: artroza vertebrala, morbul Pott, cancerul vertebral secundar, spondilitele, tumorile de bazin, fibromul uterin, injectii intrafesiere cu substante iritative etc. Durerea este simptomul caracteristic; are sediul in regiunea lombo-sacrata si iradiaza in regiunea fesiera, fata posterioara a coapsei, si, in functie de radacina afectata, fie pe fata antero-externa a gambei, dosul piciorului, haluce (L4-L5), fie pe fata postero-externa a gambei, calcai, planta piciorului (S^. Are caracter de furnicatura, uneori de junghi sau de senzatie de sfasietura. Intensitatea este variabila: uneori marcata, impiedicand somnul, alteori mai putin vie. In general este exacerbata de tuse, stranut, defecatie. Cand durerea este vie, bolnavul cauta s-o reduca prezentand o pozitie vicioasa a trunchiului, aplecandu-1 lateral, spre a evita intinderea nervului suferind, iar mersul este prudent si schiopatat, sprijinindu-se pe membrul inferior sanatos.

De obicei durerea este unilaterala. Durerea bilaterala se observa in cancerele vertebrale si infiltratele neoplazice din micul bazin. Durerea poate fi provocata si prin diferite manevre. Cea mai cunoscuta este manevra Lassegue (bolnavul fiind culcat pe spate, flectarea membrului inferior in extensie, pe bazin, provoaca aparitia durerii). Durerea mai poate fi declansata si prin compresiunea unor puncte pe traictul nervului sciatic: portiunea mijlocie a fesei, fata posterioara a coapsei, fata externa a capului peroneului. Bolnavul prezinta uneori hipoestezia teritoriului afectat, cu diminuarea sau abolirea reflexului ahilian. In formele prelungite apare hipotonia musculaturii, evidenta la nivelul regiunii fesiere, in care pliul inferior este coborat de partea bolnava.

Tratament: prima masura este imobilizarea la pat, cu genunchii flectati. Tra­tamentul simptomatic consta in: repaus pe pat tare, cu perna sub cap si genunchi, fenilbutazona 7-10 zile (2 - 3 comprimate sau supozitoare/zi), decontracturante (clorzoxazona, Paraflex), infiltratii radiculare cu novocaina, xilina sau hidrocor­tizon, rahianestezie, fizioterapie (ultrascurte, ultraviolete, curenti diadinamici).

In formele paralizante sau in cele in care persista dureri vii, dupa mai multe saptamani de imobilizare se pune problema interventiei chirurgicale.

Tulburarile obiective de sensibilitate nu se intalnesc izolat, ci in contextul unor sin-droame complexe, in care apar si tulburari motorii, de echilibru sau senzoriale. Cele mai cunoscute sindroame senzitive sunt urmatoarele:

Sindromulpolinevritic: deficit simetric de sensibilitate si motilitate la extremitatea membrelor.

Radiculitele sunt caracterizate prin dis­tributii ale tulburarilor de sensibilitate dupa un plan metameric (orizontal pe gat, torace si abdomen, vertical pe membre) (79).

Sindromul senzitiv medular, a) de tip glo­bal, cu abolirea sensibilitatii sub segmentul lezional (mielite, compresiuni medulare, traumatisme) - se insoteste de paraplegie sau tetraplegie, iar anestezia intereseaza de obicei

toate tipurile de sensibilitate; b) de tip disociat, realizand fie tipul siringomielic (abolirea sensibilitati termo-algice), fie tipul tabetic (abolirea sensibilitatii profunde).

Sindromul senzitiv talamic: apare in leziunile talamusului si se insoteste de he-mihipoestezie superficiala (respectand fata si fiind mai accentuata la membre), hi-perpatie (dureri avand caracter de arsura, care apar la orice excitare cutanata, chiar atingerea usoara a tegumentului sau aplicarea unui obiect rece), hemianestezie pro­funda, hemiataxie, hemianopsie.

Sindromul senzitiv cortical: in acesta din urma domina tulburarile de sensibili­tate sintetica si discriminativa.