Este un sindrom care apare in cazul lezarii cerebelului sau a cailor cerebeloase. Principalele functii ale cerebelului sunt: coordonarea miscarilor si reglarea echi­librului si a tonusului muscular. Lezarea vermisului provoaca, mai ales, tulburari de echilibru (ataxie cerebeloasa), iar lezarea emisferelor cerebeloase, tulburari de coordonare a miscarilor. Etiologie: leziuni inflamatorii (abces, sifilis), scleroza in placi, tumori cerebe­loase, accidente vasculare cerebrale si cerebeloase, traumatisme craniene, boli de­generative (boala Friedreich, boala Pierre Marie) atrofii cerebeloase, intoxicatii (alcool, Luminai), tumori cerebeloase sau neurinom de acustic.

Simptomatologie: tulburari de coordonare: suferinta cerebeloasa se caracterizeaza prin 4 semne: a) hipermetria sau dismetria, adica depasirea, de catre miscarea elementara, a scopului propus, cu imposibilitatea efectuarii miscarilor mai fine. Se pune in evidenta prin proba indice-nas sau calcai-genunchi. Se constata ca bolnavul este incapabil sa efectueze miscarea cu precizie, fie depasind tinta, fie oprindu->se inainte. O alta proba intrebuintata este si incheiatul si descheiatul nasturilor, care se efectueaza cu multa greutate: b) asinergia sau descompunerea miscarii complexe in mai multi timpi, bolnavul fiind incapabil sa execute miscari combinate. Se pune in evidenta prin proba flectarii genunchiului pe abdomen. Bolnavul nu poate executa, sincron, miscarea de flexie a genunchiului si a coapsei, flectand intai coapsa pe abdomen, cu membrul inferior extins si dupa aceea gamba pe coapsa. Asinergia se mai cerceteaza si prin proba lasarii pe spate, bolnavul cu leziuni cerebeloase fiind incapabil sa efectueze concomitent flexia genunchilor; lasandu-se pe spate, se dezechilibreaza; c) adiadocokinezia - miscarile succesive rapide, ca de exemplu: supinatia si pronatia mainilor, nu pot fi executate rapid, membrul de partea leziunii intarziind si nefiind capabil sa urmeze ritmul celuilalt; d) executarea cu intarziere a actelor voluntare.
Tulburarile de coordonare influenteaza, deseori, scrisul si vorbirea. Scrisul este tremurat, inegal si mare, iar vorbirea este sacadata, exploziva, lenta, ezitanta;

- tulburarile de tonus; bolnavul prezinta hipotonie musculara, membrul de partea atinsa cade inert cand este ridicat si lasat brusc. Amplitudinea miscarilor depaseste limita fiziologica (genunchiul atinge cu usurinta toracele);

- tulburari de echilibru: bolnavul cu sindrom cerebelos isi departeaza picioarele, pentru a-si largi baza de sustinere in timpul ortostatismului. De obicei, desi oscileaza, nu cade (cu exceptia cazurilor grave). Tulburarile de echilibru nu sunt exagerate de inchiderea ochilor, spre deosebire de tabes si sindromul vestibular. Mersul este dificil, nesigur, cu tendinta la deviere de partea leziunii, picioarele sunt departate si, in general, creeaza impresia unui om beat (mers ebrios);

- tremuratura, semn important in bolile cerebelului, lipseste in repaus si apare in miscarile voluntare. De aceea se numeste tremuratura intentionala. Oscilatiile sunt ample si neregulate;

- nistagmusul - miscari ritmice si simetrice ale globului ocular - apare ca urmare a legaturii stranse a cerebelului cu sistemul vestibular.

Tratamentul sindromului cerebelos este etiopatogenic.