Definitie: este o neuroviroza cronica, cu etiologie presupus virotica si patogenie lergica. Apare la adultul tanar (20 - 30 de ani) si afecteaza substanta alba, care este ediul unei demielinizari. Este deci o leuconevraxita. Boala debuteaza prin atingerea iervilor cranieni: optic (pierdere trecatoare a vederii) sau oculomotor (strabism, Jiplopie).


Simptomatologie: in perioada de stare se constata asocierea a trei sindroame: :erebelos, vestibular si piramidal. Sindromul vestibular este reprezentat de nistag-nus, ameteli si deviere in mers; sindromul cerebelos - de tulburari de echilibru, remuraturi intentionale, dismetrie, vorbire exploziva si mers ebrios; sindromul Mramidal - de o parapareza sau paraplegie spastica. Evolutia bolii este indelungata, ;u puseuri evolutive, separate de perioade de ameliorare, de luni sau ani. Cu fiecare iou puseu evolutiv, simptomatologia se completeaza si, in final, bolnavul ramane in mare infirm. Moartea se produce dupa 10 - 20 de ani prin casexie, tulburari aspiratorii etc. ,

Tratamentul se face in perioadele acute si subacute prin corticoterapie (cortizon i ACTH), Imuran, vitaminoterapie din grupul B si C si cultura fizica medicala. Asigurarea corecta a igienei individuale, la formele paralitice si cu tulburari fincteriene, este obligatorie, pentru a evita aparitia escarelor si a complicatiilor eptice. Deosebit de importanta este psihoterapia pentru moralul bolnavului.