Desi pare mai putin obisnuita, isi gaseste locul intre metodele terapeutice nemedicamentoase, acordate bolnavului varstnic. Justificarea sa, o dau stresurile psiho-sociale ale batranului: insingurarea socio-familiala, dezinsertia sociala, socul pensionarii, crizele de adaptare, regresia psiho-motorie, pierderea autonomiei, etc. ..

Alaturi de terapiile medicamentoase, de fizio si kinetoterapie, psihoterapie, re­cuperarea complexa a varstnicului cuprinde si terapia ocupationala (ergoterapia). Aceasta urmareste recuperarea motricitatii, reluarea activitatilor cotidiene, adica redobandirea autonomiei si reintegrarea psiho-sociala (reluarea relatiilor cu mediul psiho-social).

Exista o terapie ocupationala de functie, aplicata in starile mai grave, in care bolnavul a pierdut si obisnuintele primare, instinctuale, pe care trebuie sa le recapete (alimentatie, toaleta zilnica). Alteori se urmareste consolidarea rezultate­lor obtinute. Aici intra activitati recreative, hobbyterapia, activitati de utilitate prac­tica, gradinarit, bricolaj etc.

Vor fi luate in consideratie ideile si preferintele bolna­vilor, experienta personala. Pe masura posibilitatilor, bolnavii vor fi dirijati catre activitati noi. Vor fi evitate activitatile grele. Noile ocupatii se vor intinde de la activitati personale (reinvatate), la toaleta, echipare/dezechipare, lectura, auditii mu­zicale, spectacole, floricultura, gradinarit, tesatorie, impletituri, tricotaje, broderie, pictura, artizanat, butaforie, pirogravura, traforaj etc. ..