Se constata astazi, pretutindeni si in special la batrani, un supraconsum de medi­camente cu efecte secundare inerente. In general batranii consuma excesiv hip­notice, psihotrope, laxative si antibiotice. De aceea se recomanda o posologie di­minuata si o supravegere stricta. Batranii au tendinta de a face provizii de droguri si de a nu respecta corect prescriptiile. Diazepamul, fenilbutazona, propranololul, morfina etc, sunt stocate la batrani, in sange, prin diminuarea fluxului sanguin

hepatic. Deci se va reduce administrarea lnr tulburari psihomotorii, de 36 de ori mai frecvente decat la tineri. Medicamentele administrate oral sunt mai putin absorbite la batrani. Proteinele, fiind scazute la batrani, drogurile care se unesc cu ele precum: dicumarinicile si fenitoina, au concentratia crescuta in sange. Digoxinul, prin alt mecanism, isi va mari de asemenea concentratia. Pentru toate drogurile se recomanda, la batrani, reducerea dozei. La varstnici, eliminarea renala a medicamentelor scade. Aceasta este valabil pentru digoxin, care in doza obisnuita, poate deveni toxic. Prin acelasi mecanism de eliminare renala scazuta, alte droguri au efect benefic (penicilina si ampicilina). Gentamicina si streptomicina pot atinge in schimb concentratii toxice. Creierul varstnicului este mai sensibil la barbiturice si la opiacee. In general se constata o sensibilitate net crescuta la batrani, fata de drogurile digitalice, parasimpaticolitice, sedative, hipnotice, sulfamide si Indometacin. In concluzie, este prudenta scaderea dozelor medicamentelor la batrani, la un procent de 30 - 50% fata de adult.

Reactii adverse si efecte secundare. Batranii reactioneaza advers la medicamente, mai frecvent decat bolnavii tineri. Un risc crescut apare la cei care iau anti-parkinsoniene, antihipertensive, psihotrope, digitalice, antibiotice si antiinflama-toare. Se intalnesc, adeseori, hemoragii dupa anticoagulante, coma hipoglicemica dupa antidiabetice orale. Se descriu numeroase interactiuni medicamentoase, de exemplu, intre betablocante si antidiabetice, intre digoxina si chinidina, intre digoxina si antiacide, calciu, extracte tiroidiene, simpaticomimetice. Reactiile adverse cresc proportional cu numarul drogurilor utilizate simultan. Se intalnesc si interactiuni medicament - bolnav. Astfel Rezerpina mareste depresia, iar androgenii, corticosteroizii, diureticele, estrogenii, Fenilbutazona, Propranolonul, preparatele de sodiu, agraveaza insuficienta cardiaca. La fel actioneaza psihotropele. In ce priveste relatia medicament - nutritie, absenta vitaminelor si sarurilor minerale, agraveaza suferintele bolnavului. Lipsa de fructe, legume si ficat, in prezenta anti-convulsivantelor determina slabiciune, oboseala si anemie.

Lipsa de lapte si derivate, in prezenta anticonvulsivantelor, da dureri osoase, deficienta in mers si slabiciune musculara, prin deficit de vitamina D. Avitaminoze pot aparea si dupa consumul cronic al unor medicamente. Dupa digitalice apare deficit de tiamina. Hidralazina, fenitoina, triamterenul si aspirina consuma acidul folie, biguanidele si colchicina scad vitamina B |2; drogurile antituberculoase produc acelasi efect.

Se va acorda atentie tonicardiacelor si anti ari tmicelor, dar mai ales antibioticelor. Cloramfenicolul va fi evitat in insuficienta hepatica. Cantitatile administrate de ampicilina si rifampicina vor fi reduse la cei cu afectiuni biliare. Antibioterapia prelungita si repetata conduce la selectii microbiene (bronsite cronice si infectii urinare). Se vor evita antibioticele retard, antibioticele cu efect ototoxic (streptomicina, gentamicina, aminoglicozidele), precum si antibioticele cu efect nefrotoxic (gentamicina).

In general se va evita poliantibioterapia sistematica, precum si administrarea prelungita si dozele administrate in mare cantitate. Multe reactii secundare apar dupa substantele psihotrope (somnolenta, stari depresive, confuzie, uneori stari co-matoase). Antidepresivele determina uscaciunea gurii, atonie vizicala, constipatie si aritmii. Se prefera imipraminele (tofranil si haloperidol). Neurolepticele dau sindroame extrapiramidale. Barbituricele trebuie evitate in masura posibilitatilor. Tranchilizantele sunt in general mai bine suportate. Adrogenii favorizeaza cancerul de prostata. Corticoizii vor fi administrati cu multa grija, in doze de preferat mai mici si daca este posibil sub protectie (alcaline). Se va acorda atentie si diureticelor, deoarece scad tensiunea arteriala si produc tulburari electrolitice. Laxativele in exces pot conduce la casexie, edem, hipocalcemie si carente vitamino-minerale. in concluzie trebuie bine cunoscute, la varstnici, reactiile adverse. Dozele vor fi reduse la jumatate fata de adult, vor fi administrate pe perioade scurte si se va controla respectarea indicatiilor, intotdeauna.

armonioase, ritmice, cat mai apropiate de modul natural de miscare al bolnavului varstnic. Recuperarea psihologica va insoti intotdeauna pe cea somatica si va fi condusa de personal calificat (psihoterapeuti).