Hematiile contin substante numite aglutinogene, iar plasma, substante numite aglutinine, care sunt anticorpi naturali, denumiti si izoanticorpi. Dupa repartitia aglutinogenelor si aglutininelor se deosebesc patru grupe sanguine.c8u2920cr31nji

Cei din grupa 0 (I) se numesc donatori universali, iar cei din grupa AB (IV) primitori universali. in afara acestor antigene se mai cunoaste si factorul Rhesus, antigen care se gaseste la aproximativ 85% dintre oameni.

Daca nu se respecta grupele sanguine, in cursul transfuziilor pot aparea accidente de hemoliza, uneori mortale. Accidente hemolitice mai pot aparea si la nou-nascutul al carui tata este Rh-pozitiv si mama Rh-negativa. Hemoliza este insa si un fenomen normal. Durata vietii unei hematii fiind de 120 de zile, in fiecare zi se distruge aproximativ o sutime din numarul total al eritrocitelor, eliberandu-se hemoglobina. In starile patologice, hemoliza se exagereaza.

Cand hemoliza este brutala, apar anemii acute si tubulonefrite acute; cand este lenta, apar anemie si icter: icter hemolitic sau anemie hemolitica. Diagnosticul de anemie hemolitica acuta se bazeaza pe asocierea scaderii brutale a hematiilor cu hemoglobinurie si tubulonefrita. Semnele de laborator ale hemolizei se grupeaza in doua categorii: - unele sunt comune oricarei hemolize: hiperbilirubinemie indirecta, urobilinu-rie si reticulocitoza,

- altele sunt specifice unei forme. Astfel, in caz de fragilitate globulara, scade rezistenta osmotica a hematiilor; in caz de hemoliza prin substante plasmatice, se pun in evidenta in sange hemolizine (testul Coombs pozitiv).

Examenul clinic este foarte important in bolile sangelui si ale organelor hemato-poietice. Interogatoriul trebuie sa precizeze profesia bolnavului (o intoxicatie profe­sionala poate fi cauza unei boli de sange), medicamentele primite (aminofenazona, Alindorul, Rheopyrinul, sulfamidele, metiltiouracilul etc. deprima maduva).

Simptomele prezentate de bolnav sunt de asemenea utile stabilirii diagnosticu­lui: astenia intensa sugereaza o leucoza; slabire exagerata, o neoplazie; hemora­giile, o anemie; hemoragiile care insotesc o adenopatie, o leucoza acuta. Paloarea evoca o anemie; hipercoloratia, o poliglobulie; elementele purpurice, diateza he-moragica. Adenopatia se intalneste frecvent in bolile sangelui (boala Hodgkin, leu-coze, mononucleoze infectioase), in cancer, sifilis, tuberculoza etc.

Si aspectul ganglionilor ofera informatii: adenopatia tuberculoasa este moale, cea din boala Hodgkin este ferma si de obicei unilaterala, in neoplazii este dura, iar in leucemia limfoida bilaterala, simetrica si voluminoasa; adenopatia axilara se intalneste in procese inflamatorii ale membrului toracic, boala Hodgkin, neoplasme (bronsice la barbat si de san la femeie); adenopatiile inghinale sunt usor de recunoscut, fiind superficiale. Dupa etiologie pot fi inflamatorii (pornind de la o inflamatie a membrului pelvian, a organelor genitale sau a regiunii anale), tuberculoase, secundare unui cancer al rectului, veneriene etc. Adenopatiile generalizate se intalnesc, de obicei, in boala Hodgkin (predomina in regiunea cervico-axilara), leucoza limfatica (simetrice si voluminoase) si boala Brill-Symmers.

Splenomegalia (marirea de volum a splinei) insoteste, de asemenea, numeroase boli de sange si boli ale sistemului reticulo-histocitar. Diagnosticul bolilor sangelui si ale organelor hematopoietice se bazeaza in mare masura pe explorari de laborator: hemograma, mielograma, timp de sangerare si de coagulare. Uneori sunt indispensabile insa si alte examene: electroforeza, punctia-biopsie ganglionara, puneti a splenica.