Numele ii vine de la rolul sau pelagro-preventiv. Se mai cheama si vitamina antipelagroasa.

Origine: chimic, este amida acidului nicotinic. Se gaseste raspandita in lumea vegetala si animala: drojdie-de-bere, ciuperci, fasole, linte, rinichi, grau, orez, citrice, struguri, etc, ca si in lapte, carne, ficat, creier, rinichi, peste etc.

Lipsa in principal a vit. PP da nastere bolii numite pelagra.

PELAGRA
Denumirea vine de la cuvantul vechi pellagra - piele aspra. Boala a fost semnalata aproape in toata lumea: Europa, Asia, Africa, Australia, America. In tara nostra, in trecut era endemica; astazi este pe cale de disparitie.

Etiopatogenie: boala este considerata, astazi, ca un sindrom pluricarential, fiind incriminata in principal carenta acidului nicotinic, a complexului B si a proteinelor cu valoare mare nutritiva (triptofanul).

Lipsa acestor factori duce la un dismetabolism complet. Se stie ca boala apare mai ales in mediul rural, la populatia cu un standard de viata mai redus si mare consumatoare de porumb. Dar pelagra apare si la alte popoare care nu folosesc porumbul in alimentatie (ex. chinezii), dar care au un regim mai sarac in substante proteice. Aceste regimuri pelagroase, nu contin acizii aminati indispensabili or­ganismului - triptofanul. De asemenea, porumbul contine un aminoacid cu valoare nutritiva scazuta - zeina - si extrem de putin triptofan.

Or, triptofanul, sub actiunile florei microbiene intestinale, se transforma in acid nicotinic, care in acest fel apare ca cel mai important factor antipelagrogen.


Simptomatologie: clinic, deosebim doua forme de pelagra - primitiva si secun­dara.

Forma primitiva apare indeosebi la populatia din mediul rural si in general la
subnutriti sau denutriti (lagare, inchisori).

Forma secundam este determinata de o serie de alti factori: boli digestive cro­nice (enterite, rezectie de stomac, hepatite cronice etc.) alcoolism, eforturi fizice, intense, alte boli infectioase, unde se administreaza antibiotice , ca si cu ocazia administrarii antivitaminelor (Hidrazida).

Ca semne, pelagra se traduce prin triada simptomatica, fiind boala celor 3 "D", adica: dermatita; diareea; dementa. Cu alte cuvinte, semnele cele mai importante sunt: cutanate, digestive si nervoase, la care se adauga semne sanguine, cardio­vasculare si endocrine (T.A. scazuta, distiroidii, amenoree etc).

Semne cutanate: eritemul pelagros are o valoare patognomonica, fiind poate semnul cel mai caracteristic. Este valoros, fiindca este si precoce. Apare primavara - "eritemul de primavara" - pe suprafetele expuse la soare, simetric, pe maini, picioare, gat. Eritemul se va descuama si apoi pigmenta.

Semne digestive: cel mai important, prin constanta sa, este diarea (2-10 scaune/ zi), la care se adauga colici, stomatite, glosita etc.

Semne nervoase: acestea sunt fie neurologice - pareze, paralizii spastice, poline-vrite etc. - fie psihice - mai usoare, sub forma sindromului asteno-depresiv - an­xios, sau mai grave, sub forma psihozelor cu delir, halucinatii, agitatie, confuzie mintala - este instalarea dementei pelagroase.

Triada simptomatica descrisa mai sus caracterizeaza atacul acut al pelagrei.

Semne sanguine: anemie hipercroma sau hipocroma (scade Fe). Stadiul dintre atacuri, adica pelagra cronica, se manifesta prin tulburari nevrotice, digestive si anemice. Retinem ca anemia este prezenta la pelagrosi.

Evolutie, complicatii: pelagra cunoaste o evolutie in accese, care nu sunt insa obli­gatorii. Ele pot absenta, fiind inlocuite cu tulburari digestive si nervoase, ce dau bolii caracterul cronic. Stadiul cronic, netratat, devine ireversibil, terminandu-se cu dementa, in aceasta situatie, bolnavii termina prin suicid sau printr-o complicatie intercurenta, ori datorita unui atac acut (ex.: "tifosul pelagros" - stare grava cu aspect tific).

Tratament:
a) Profilactic: se recomanda un regim alimentar echilibrat, cu alimente protectoare (lapte, oua, carne, vegetale), evitarea subnutritiei indelungate (posturi etc.) si a alcoolismului (mare consumator de vit. B), ca si tratarea afectiunilor digestive cronice.

b) Curativ: se instituie alimentatia completa de 3 000 - 4 000 calorii/zi, interzicandu-se malaiul, alcoolul si leguminoasele (fasole, mazare, linte).

Tratamentul medicamentos consta in administrarea acidului nicotinic sau nicotina-midei (250 - 500 mgperos) sau de vit. PP injectabila; de asemenea, vitamine din grupul . B: B,, B2, B6, B, 2, acid folie, vit. C., drojdie-de-bere, extracte hepatice, fier. Se pot face, in cazurile severe, perfuzii cu plasma, sange si electroliti (glucoza) sau acizi aminati.