Psihozele de involutie cuprind psihozele presenile si senile. Involutia apare la om in jurul varstei de aproximativ 45 de ani, se instaleaza treptat si continua pro­gresiv pana la sfarsitul vietii. Intre 45 de ani si pana in jurul varstei de 60 de ani, este cuprinsa perioada presenila, iar de la 60 de ani incepe perioada senilizarii.

Etiologia incriminata in aparitia psihozelor de involutie tine in mare masura de scaderea posibilitatilor de adaptare a indivizilor la situatii grele (menopauza, an-i dropauza, singuratatea).

PSIHOZELE PRESENILE
Dupa simptomatologia clinica predominanta, acestea se manifesta sub doua aspecte:

Melancolia de involutie. Tabloul clinic este caracterizat printr-o stare depresiva, anxietate cu idei delirante de tip "sindrom Cotard": idei de imortalitate, enormitate si negatie, agitatie psiho-motorie ocazionata de halucinatii auditive, iluzii verbale. Preocupati de sanatatea lor organica, bolnavii ajung la delirul ipohondrie. Boala evolueaza spre cronicizare si exitusul poate surveni prin sinucidere ori prin boli intercurente. Rareori remisiunea apare dupa un Tratament indelungat in spital, dar totdeauna este incompleta. Trebuie sa se acorde o supraveghere si o atentie deosebite acestor bolnavi, atat din punctul de vedere al alimentatiei, cat si al tentativelor de sinucidere.

Psihozele paranoide presenile sunt mai frecvente la femei in perioada de meno­pauza. Treptat apar idei delirante, de prejudiciu moral sau material, care suvin pe un fond anxios, de neincredere, banuieli. Alteori apar idei delirante cu tema de persecutie sau de gelozie. Delirul este alimentat uneori de iluzii sau halucinatii avand caracter negativ. Rareori, in cazurile de deficit intelectual mai avansat, apar si idei de marire, de supraestimare. Evolutia este indelungata, prognosticul rezervat, boala evoluind spre dementa - se cronicizeaza sau rareori se amelioreaza sub Tratament.

O forma mai rar intalnita la varsta presenila este catatonia tardiva, care se instaleaza rapid si evolueaza fatal spre exitus. Bolnavii devin autisti, anxiosi, cu mimica stereotipa, negativisti, au preocupari ipohondrice - uneori traverseaza stari confuzionale. Prin faptul ca nu se hranesc, prin tulburari de metabolism si cresterea produselor autotoxice, acesti bolnavi nu rezista mai mult de un an si mor. Asistenta bolnavilor cu psihoze presenile incepe din familie, care, in cele din urma trebuie sa ceara ajutorul medical de specialitate, pentru instituirea unui Tratament curativ. Chimioterapia asociata cu terapia electroconvulsivanta in melancolia de involutie da cele mai bune rezultate. Se asigura paralel o buna functionalitate renala, cardiaca, hepatica, cu un regim alimentar bogat in vitamine, mai sarac in substante azotoase.

PSIHOZELE SENILE
Dupa 60 - 65 de ani, psihozele senile pot aparea sub forma unor psihoze degene­rative. Cele mai cunoscute, pe care le intalnim, atat in spital, azile de batrani, cat si in familie, sunt:

Boala Alzheimer incepe dupa 60 de ani, debuteaza prin tulburari de memorie, de atentie, dezorientare. Este mai frecventa la.femei decat la barbati, cu scaderea functiilor intelectuale. Fenomenele de focar se asociaza totdeauna, manifestandu-se prin afazie, apraxie, agnozie sau accese epileptice. Boala evolueaza cronic si bolnavii mor in 5 - 6 ani prin gatism, afazie.

Boala Pick debuteaza mai devreme decat boala Alzheimer.

Simptomele se pot rezuma la: tulburari de memorie, pierderea initiativei, bolnavii nu mai recunosc denumirile obiectelor, repeta mereu aceleasi fraze, aceleasi cuvinte, uneori neinte­ligibile, nu mai sunt capabili sa se conduca in actiuni simple, nu pot aprinde un chibrit, nu pot desface un stilou sa scrie etc, sunt perplecsi, reactioneaza egal la evenimente diferite.

Dementa senila, cea mai cunoscuta psihoza senila, se caracterizeaza prin sca­derea progresiva si globala a functiilor psihice. Pe acest fond pot aparea halucinatii, delir, confabulatii.

Tratamentul profilactic consta intr-o viata ordonata, cu regim alimentar echili­brat, fara exces de condimente, alcool, cafea, viata cat mai mult in aer liber. Agi­tatia psihomotorie, ideile delirante se combat in spitalele de psihiatrie prin neu­roleptice in doze mici, avand in vedere fragilitatea vasculara la aceasta varsta. Pacientii vor fi hraniti, vitaminizati; li se va pastra o riguroasa igiena corporala si a patului; vor fi feriti de boli intercurente. Supravegherea indeaproape de catre familie si personalul medical auxiliar urmareste comportarea batranilor, care pot da foc din neatentie sau impinsi de halucinatii, idei delirante sau din cauza neintelegeri pericolului. Dementii, in general, si dementii senili, in special, pun probleme medico-legale si de responsabilitate redusa sau nula si de aceea trebuie tutelati.