In 1884, Babinski introduce in psihiatrie termenul de psihopatie, atribuindu-1 tulburarilor psihice caracterizate prin dezvoltari disarmonice ale personalitatii umane. La constituirea acestor perturbari de caracter si de personalitate, care conduc la grave tulburari de comportament, la tulburari de adaptare si conflicte cu societatea, contribuie factori etiologici complecsi (de la traumatisme cranio-cerebrale, encefalite in copilarie, pana la factori de mediu).

a)  Psihopatii astenici obosesc usor la eforturi obisnuite, sunt impresionabili, emotivi, cu o capacitate de munca si randament scazute.

b) Psihopatii excitabili sunt tipuri de personalitate care nu-si pot stapani emo­tiile si care reactioneaza brutal, prin insulte, tipete la mici contrarieri. Uneori explo­deaza si devin agresivi, ajungand pana la maltratari.

c) Psihopatii isterici, fiind in acelasi timp si sugestibili, avand o gandire influen­tata de afecte si de dorinta de a fi in centrul preocuparilor celor din jur, fac frecvente crize isterice. Sunt teatrali in exprimare, au o imaginatie si o fantezie exagerate, nascocind adesea povestiri inedite despre trecutul lor, pentru a impresiona auditoriul si chiar pe medic.

d) Psihopatia psihastenica se dezvolta la personalitati nehotarate, oscilante, an­xioase, pe acest fond putand evolua atat la adult, cat si la copii nevroze obsesivo-fobice, preocupari ipohondrice.

e) Psihopatii paranoizi sunt personalitati disarmonice, banuitoare, suspicioase, interpretative. Intocmai ca paranoicii, reclama, sunt revendicativi, procesomani. Pe acest fond evolueaza de obicei paranoia.

f) Timopatia, cu cele doua varietati: hipertimicii - excitati afectivi, veseli, opti­misti, volubili - si hipotimicii - posaci, indispusi, care vad totul in negru, tragic.

g) Psihopatii impulsivi se caracterizeaza prin reactii impulsive.

h) Psihopatii sexuali constituie marea grupa de psihopati cu perversiuni sexuale variate.

Tratament si asistenta: numeroasele conflicte cu mediul in scoala, in familie, in colectivele de munca, datorita comportamentului patologic al psihopatilor, incarca activitatea psihiatriei legale. De aceea trebuie sa se incerce, prin metode educationale, pedagogice, in scoli speciale, in institutii de reeducare, sa se armonizeze reactiile si tendintele impulsive, atat ale copiilor iritabili, impulsivi, cat si ale adultilor. Tratamentul se face in policlinici si in spitalele de psihiatrie, unde se ingrijesc even­tualele decompensari psihotice.