In 1884, Babinski introduce in psihiatrie termenul de psihopatie, atribuindu-1 tulburarilor psihice caracterizate prin dezvoltari disarmonice ale personalitatii umane. La constituirea acestor perturbari de caracter si de personalitate, care conduc la grave tulburari de comportament, la tulburari de adaptare si conflicte cu societatea, contribuie factori etiologici complecsi (de la traumatisme cranio-cerebrale, encefalite in copilarie, pana la factori de mediu).
a) Psihopatii astenici obosesc usor la eforturi obisnuite, sunt impresionabili, emotivi, cu o capacitate de munca si randament scazute.
b) Psihopatii
excitabili sunt tipuri de personalitate care nu-si pot stapani emotiile
si care reactioneaza brutal, prin insulte, tipete la mici contrarieri.
Uneori explodeaza si devin agresivi, ajungand pana la maltratari.
c) Psihopatii
isterici, fiind in acelasi timp si sugestibili, avand o gandire influentata
de afecte si de dorinta de a fi in centrul preocuparilor celor din
jur, fac frecvente crize isterice. Sunt teatrali in exprimare, au
o imaginatie si o fantezie exagerate, nascocind adesea povestiri inedite
despre trecutul lor, pentru a impresiona auditoriul si chiar pe medic.
d) Psihopatia
psihastenica se dezvolta la personalitati nehotarate, oscilante, anxioase,
pe acest fond putand evolua atat la adult, cat si la copii nevroze
obsesivo-fobice, preocupari ipohondrice.
e) Psihopatii
paranoizi sunt personalitati disarmonice, banuitoare, suspicioase,
interpretative. Intocmai ca paranoicii, reclama, sunt revendicativi,
procesomani. Pe acest fond evolueaza de obicei paranoia.
f) Timopatia,
cu cele doua varietati: hipertimicii - excitati afectivi, veseli,
optimisti, volubili - si hipotimicii - posaci, indispusi, care vad
totul in negru, tragic.
g) Psihopatii
impulsivi se caracterizeaza prin reactii impulsive.
h)
Psihopatii sexuali constituie marea grupa de psihopati cu perversiuni
sexuale variate.
Tratament
si asistenta: numeroasele conflicte cu mediul in scoala, in familie,
in colectivele de munca, datorita comportamentului patologic al psihopatilor,
incarca activitatea psihiatriei legale. De aceea trebuie sa se incerce,
prin metode educationale, pedagogice, in scoli speciale, in institutii
de reeducare, sa se armonizeze reactiile si tendintele impulsive,
atat ale copiilor iritabili, impulsivi, cat si ale adultilor. Tratamentul
se face in policlinici si in spitalele de psihiatrie, unde se ingrijesc
eventualele decompensari psihotice.