Principalele sindroame renale sunt: sindromul urinar, cardiovascular, hidropi-gen (edematos) si azotemic.

Sindromul urinar, in forma sa clasica, se intalneste in nefropatii glomerulare (glomerulonefrite) si se caracterizeaza prin proteinurie moderata (1-5 g%o), hematurie (macro- sau microscopica), cilindrurie, oligurie. In glomerulonefroze, proteinuria este masiva (pana la 50 g%©).

In pielonefrite domina leucocituria (uneori celule Sternheimer), bacteriuria si proteinuria moderata.

Sindromul cardiovascular consta in hipertensiunea arteriala (creste in special tensiunea minima) si in unele accidente acute, ca astmul cardiac, edemul pulmonar acut, encefalopatia hipertensiva, hemoragii cerebrale si modificari ale fundului de ochi.

Sindromul hidropigen este dominat de prezenta edemului, care in stadiile avan­sate se poate generaliza (anasarca), cu revarsare in seroase (pericard, pleura, peri-toneu si cu interesarea viscerelor: edem laringian, bronsic, pulmonar, retinian, ce­rebral. Edemul cerebral poate declansa crize eclamptice. O retentie hidrica sub 5 1 nu se deceleaza totdeauna clinic. De aceea este necesara cantarirea bolnavului sau efectuarea bilantului hidric (confruntarea ingestiei cu excretia de apa).

Sindromul azotemic sau al retentiei azotate se traduce prin:

-  semne nervoase: cefalee, insomnie sau somnolenta, astenie intensa fizica si intelectuala, modificari de comportament, prurit, tulburari vizuale; in final apare coma uremica;

- semne digestive: anorexie, diaree, varsaturi;

-  semne respiratorii: miros amoniacal al aerului expirat si respiratie de tip Kiissmaul sau Cheyne-Stokes;

- semne cardiace: hipertensiune arteriala si frecatura pericardica;

- semne generale: paloare, slabire, diverse hemoragii.

Rolul asistentei medicale in ingrijirea bolnavilor cu afectiuni renale este impor­tant si priveste toate masurile necesare pentru diagnostic si Tratament. Bolnavii trebuie supravegheati permanent si orice semn nou-aparut (varsaturi, diaree, hemoragii, convulsii) va fi semnalat medicului. O mare atentie trebuie acordata igienei: spalarea bolnavului, schimbarea rufariei de corp si de pat, igiena cavitatii bucale, combaterea escarelor la bolnavii cu uremie. Nu trebuie sa se uite ca bolnavii cu afectiuni grave renale sunt mai receptivi la infectii. Pulsul, T.A. si diureza vor fi urmarite zilnic si notate pe grafic, in foaia de temperatura. Asistenta medicala trebuie sa se ocupe si de hidratarea bolnavilor, de evaluarea cantitatilor de lichide necesare organismului, bineinteles la indicatia medicului. In bolile renale, dietei ii revine un rol esential. Iata de ce trebuie minutios calculate si urmarite necesitatile calorice, cantitatea si felul alimentelor.