Manifestarile clinice sunt expresia imbatranirii organelor urinare, alterarilor \ culare si ale unor cauze cerebrale, psihiatrice si locale. Patologia este dominati! infectia urinara, incontinenta urinara si hipertrofia de prostata.

INFECTIILE URINARE sunt bolile cele mai frecvent intalnite la persoar varstnice (20% dintre femei si 10% dintre barbati, dupa 65 ani).

Adeseori s latente, asimptomatice. O alterare inexplicabila a starii generale, tulburari digesi sau o febra izolata la un varstnic, atrag atentia asupra bolii. Golirea incomple vezicii se poate datora unei vezici neurologice, unui prolaps vezical la femeie, i hipertrofii de prostata la barbat. Imobilizarea la pat, deteriorarea psihici incontinenta urinara contribuie la aparitia acestei boli. Incontinenta urinara i frecvent insotita de incontinenta anala, dupa cum s-a mai spus, fenomen < favorizeaza infectia perineului. Contribuie, la batrani, si scaderea diurezei, a i rarii imunitare, diabetul (glicozuria este un mediu de cultura prielnic infecti urinare), concentrarea urinei, prezenta unei sonde vezicale etc. Escherichia este cel mai des intalnit germen in infectiile urinare, la varstnici. Dintre cei germeni: Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas si Enterococul. Ca si: tome apar, rareori, arsuri vezicale, de obicei apar febra, dureri lombare, alter; starii generale. Urocultura, cu prezenta a peste 100 000 germeni /mm³, in u matinala, certifica infectia urinara. Purtatorii de sonde prezinta, aproape obligate infectie urinara, de obicei polimicrobiana. Exista si forme asimptomat Tratamentul se bazeaza pe antibioterapie cu spectru larg si cu difuziune la t nivelurile aparatului urinar, expuse infectiei: vezica, prostata, rinichi. Antihioti se administreaza, obligatoriu, dupa antibiograma. Tratamentul se face, in general, trei saptamani, se repeta urocultura cu antibiograma si eventual se reia Tratamentul, intotdeauna trebuie inlaturate obstacolele care intretin infectia.

INCONTINENTA URINARA este una dintre marile probleme ale asistentei ge-riatrice, alaturi de incontinenta anala, de imobilizare, escare si dementa. Este foarte frecvent intalnita si creste cu inaintarea in varsta. De obicei, la bolnavii aflati la domiciliu, incontinenta urinara se intalneste in 10 -15% dintre cazuri, in timp ce la bolnavii spitalizati se intalneste in 30 - 40% din cazuri. La domiciliu este si mai greu de stabilit deoarece batranul sau familia ascund aceasta suferinta, din pudoare. Examenul prostatei la barbat si examenul ginecologic la femei este obligatoriu. Incontinenta de urina poate fi:

- de stress sau de efort, prin pierderea involuntara, dupa un efort de tuse, ras, stranut etc. Este mai frecventa la femei si prognosticul este benign;

- tranzitorie; apare ca reactie fie la o afectiune acuta (infectie urinara, pneumo­nie, febra, stari confuzionale, accidente vasculare cerebrale), fie la o schimbare psihologica (spitalizare, pierderea independentei etc). Repausul prelungit la pat o favorizeaza. Alteori apare datorita faptului ca, unii batrani nu reusesc sa amane declansarea voluntara a mictiunii pana ce ajung la toaleta;

- incontinenta definitiva este, de obicei, neurogena si rareori cauzata de un ade­nom de prostata sau de o retentie de urina cu mictiuni prin "prea plin". Alteori, poate aparea in tabes, diabet cu neuropatie, boala Parkinson etc.

Tratamentul este sarac: psihoterapie, suprimarea obstacolului, exercitii fizice, Tratamentul infectiei, reeducare. Medicatia este de asemenea saraca si putin efi­cace: parasimpaticolitice (beladona, atropina) pentru inhibarea reflexului de mic-tiune, cateterizarea vezicii etc. Batranii, cu incontinenta stabila dupa o boala ce-rebro-vasculara, supravietuiesc 1-2 ani.

RETENTIA DE URINA. Este o tulburare a mictiunii, frecventa in geriatrie, constand in imposibilitatea eliminarii urinei din vezica. Se insoteste de glob vezical (dilatarea vezicii urinare). Poate fi acuta sau cronica. Retentia acuta apare brusc si este pasagera. Dispare dupa Tratament sau sondaj vezical. Retentia cronica apare la varstnici, datorita, in special, hipertrofiei de prostata. Exista si o forma postoperatorie, de competenta chirurgiei. Retentia cronica de urina apare lent si progresiv, dupa o perioada de tulburari de mictiune (polakiurie - mictiuni frecvente - disurie - usturimi la mictiune). Se poate instala dupa o faza de retentie cronica incompleta. Complicatia obisnuita este infectia urinara, care poate favoriza formarea de calculi intraveziculari si care se poate propaga ascendent la rinichi si anexe. Pot aparea retentii acute de urina si in boli infectioase sau in stari toxice. Tratamentul consta in cateterism evacuator, cu o sonda de tip Foley cu carje. La femei se poate utiliza si o sonda metalica sau o sonda Nelaton corect sterilizata si manevrata. Cateterismul prezinta riscuri importante, de aceea bolnavii trebuie investigati preventiv. Printre medicamentele care pot perturba mictiunea enumeram: anticolinergicele, neurolepticele, anxioliticele, antihistaminicile si chiar unele siropuri de tuse cu atropina. Sonda "a demeure" (sonda permanenta) trebuie pe cat posibil evitata. Aceasta combate retentia de urina, dar prezinta mari riscuri. Se poate justifica la batrani cu scurta durata de viata (accidente vasculare cerebrale, boala Alzheimer), daca amelioreaza suferinta. intretinerea corecta a sondei previne relativ infectia urinara si obstructia sondei. Irigatiile vezicale cu antibacteriene (Neomicina, Polimixina, Metenamin, Nitrofurantoin) au efect temporar. Impregnarea sondei cu anti-biotice nu diminua riscul infectiilor.

PROSTATA LA BATRANI. Adenomul de prostata afecteaza aproape totalitatea bolnavilor varstnici. Diagnosticul se pune, insa, de obicei tardiv, medicul fiind con­sultat in stadii avansate. Mictiunile frecvente (polakiuria, disuria, nicturia), sunt semnele principale. Anxietatea este prezenta, in special, in caz de retentie de urina. Lentoarea jetului este semnificativa. Singurul Tratament corect este cura chirurgicala, pe care multi pacienti o evita. Complicatiile cele mai frecvente sunt: infectia urinara, retentia de urina si incontinenta urinara. Exista si Tratament conservator. Pentru decongestionarea prostatei se recomanda si masaje (patru masaje in doua saptamani).