Escara nu trebuie considerata o simpla leziune a pielii
si tratata ca atare. Frecventa sa este in crestere. 70%
dintre bolnavii cu escara au peste 70 de ani. Frecvente
inainte, in spitalele de neurologie, de geriatrie si in
caminele-spital, escarele, in prezent, sunt tot mai des
intalnite in spitalele de ortopedie, de acuti, de chirurgie,
traumatologie, reanimare. Escara este o necroza ischemica
a tesuturilor cuprinse intre planul osos si structura
de sustineresi planul de compresiune (planul dur al patului
sau fotoliului). Factorul ischemogen actioneaza din afara,
prin intermediul presiunii (ulcer ischemic de presiune).
Ar putea fi, deci, incadrat in patologia vasculara ischemica.
Necroza se datoreaza ischemiei prelungite, provocate de
compresie prin imobilizare prelungita. Zona cea mai afectata
este proeminenta sacrala - in pozitia culcat pe spate,
trohanterul mare - in pozitia culcat pe o parte si tuberozitatea
ischionului - in pozitia sezanda. Mai afecteaza si calcaile,
maleolele, spinele iliace si rotula - in pozitia de decubit
ventral. In timpul somnului, la omul normal, apar perioade
de imobilitate pe intervale mai lungi si totusi nu apar
escare, datorita mecanismului reflex de aparare (mai mult
de 10 schimbari de pozitie pe ora), care permite in cateva
secunde aportul normal de oxigen. Escarele sunt deci provocate
de lipsa de oxigen, datorata presiunii prelungite. Intervin
si alti factori favorizanti: imobilizari prelungite prin
boli grave, mai ales neurologice; imobilizari prin terapii
cu neuroleptice si tranchilizante; aparate ghipsate, anestezice; factori care diminua presiunea arteriala si impiedica
aportul de oxigen (hipotensiune, hipovolemie, colaps),
stari hipoxemice, socul, anemia, febra, insuficienta cardiaca
grava etc. Nu se poate ignora factorul "varsta",
care scade regenerarea tisulara. In mod obisnuit, escarele
apar in caz de paralizii, dementa senila, casexie canceroasa,
sedative puternice, temperaturi mari la bolnavul varstnic
etc.
Simptomatologie, semnalul este "placa
eritematoasa" care evolueaza rapid catre leziune
dermo-epidermica, leziuni cutanate, pentru ca, in final,
sa cuprinda toate tesuturile, inclusiv periostul.
Escara cu evolutie supraacuta (galopanta) este o forma
clinica, ce evolueaza in cateva ore (1 - 6 ore). Apare
la varstnicii cu afectiuni neuro-psihice, la care se declanseaza
imediat criza de adaptare, sau la bolnavii cu accidente
vasculare cerebrale repetate. Probabil ca intervin si
modificari neurodistrofice rapide si profunde. Leziunea
evolueaza rapid in profunzime, pe orizontala si verticala,
si nu raspunde Tratamentului. In orice escara prognosticul
este sumbru.
Profilaxia vizeaza calitatea lenjeriei, mentinerea acesteia
uscata, prin schimbare frecventa, indepartarea cutelor
si firimiturilor de paine, igiena riguroasa a pielii,
alimentatie corecta. Se combate imobilismul absolut, se
impune schimbarea de pozitie la 2 - 3 ore, si protejarea
reliefurilor dure, prin utilizarea de colaci de cauciuc,
perne sau saltea extramoi. Concomitent se ingrijeste meticulos
pielea, tegumentele se spala de mai multe ori pe zi, cu
sapun si apa calda, si se usuca. Se aplica lotiuni sau
creme, se pune pudra fina, de talc in zonele umede, dupa
uscare etc. O atentie speciala se acorda incontinentei
urinare si anale, prin spalare constiincioasa cu sapun
si apa si uscare. Se practica zilnic frectii si masaje
usoare. Alimentatia va fi completa. Se adauga transfuzii,
vitamine, antianemice, anabolizante. Fundamental, in profilaxia
si Tratamentul escarelor, ramane "programul rotatiei
continue", care presupune ingrijire continua, cu
participarea intregului personal (medic, asistente, infirmiere).
Tratamentul curativ al escarelor este descurajant.
El urmareste: - diminuarea presiunii planurilor dure;
- indepartarea detritusurilor necrotice;
- combaterea infectiei, cu sterilizare (Proteusul
si Piocianicul sunt rezistente) cu solutii 1 % alcoolica
sau apoasa - de violet de gentiana sau cristal violet,
ri vanol 1 %, fenosept, raze ultraviolete, pansarea moale
a plagii cu pomezi, pudra, solutii (clorura de sodiu),
indepartarea puroiului, administrarea de gentamicina;
- stimularea locala a epitalizarii (Jecozinc, Cutaden,
insulina, pantotenat de sodiu, anabolizante, vitamina
A).
In concluzie, aparitia escarelor reprezinta o catastrofa
la bolnavul varstnic.