Sunt legate de schimbarea mediului (pensionare, mediul locuibil, mediul de viata etc). Cele mai importante cauze sunt determinate de internarea intr-un spital sau intr-o unitate de asistenta sociala. In aceasta eventualitate, apare un sindrom de inadaptare sever, in care sinuciderile sunt frecvente. Apar nelinistea, agitatia, crizele confuzionale, urmate de deteriorarea psihica si somatica. Frecvent apar escare cu evolutie rapida. Dupa C. Bogdan, 35% dintre bolnavi resimt momentul internarii, fara modificari notabile, iar 65% reactioneaza negativ, stresant, dandu-i caracter de abandon, cu sentiment de incurabilitate, de sfarsitul existentei. In linii mari, crizele de adaptare se caracterizeaza prin: .

Simptome psihice: anxietate, insomnie, depresie, agitatie, negativism, fobii;

-  modificari de nutritie: scadere in greutate (bolnavul "se topeste" vazand cu ochii), adinamie, escare prin imobilizare;

- tulburari cardiovasculare, care apar cu bruschete;

- modificari in sfera circulatiei cerebrale.

Tulburarile apar, mai ales, la cei cu afectiuni cronice, la bolnavii cu nivel social si cultural mai ridicat - la intelectuali. Contribuie si informarea gresita asupra spitalizarii, notiunii de "azil", modul de primire, insuficienta asistentei, dotarii etc.

Prevenirea este laborioasa, dificila si discutabila. Aceasta presupune pregatirea bolnavului, tranchilizante in perioada premergatoare, primirea cu calduroasa, vizitarea de catre familie, supraveghere speciala.