Barbituricele (peste 50 de produse cunoscute azi) sunt un grup omogen de substante, in a caror structura chimica se gaseste malonilureea (acidul barbituric). Dupa durata lor de actiune, barbituricele se grupeaza in 4 categorii:

a) Barbiturice cu actiune lenta (6 - 9 ore) ex.: barbital (Veronal), fenobarbital (Luminai).

b) Barbiturice cu actiune medie (3 - 6 ore), ex.: amobarbital (Amital, Dormitai).

c) Barbiturice cu actiune scurta (pana la 3 ore), ex.: ciclobarbital (Phanodorm).

d) Barbiturice cu actiune foarte scurta (anestezice), ex.: tiopental (Pentothal). Barbituricele cu actiune lenta provoaca in general come prelungite, urmate de
complicatii respiratorii si infectioase. Barbituricele cii actiune scurta provoaca co­me putin prelungite, dar cu depresiuni profunde ale functiilor vegetative (hipo­tensiune arteriala, hipo ventilatie, hipotermie).

Identificare: prin reactii colorimetrice din corpul delict, sange, urina si din continutul gastric.

Fiziopatologie: barbituricele in doze masive deprima metabolismul oxidativ la nivelul mitocondriilor, ce se traduce prin alterarea starii de constienta, depresiunea centrilor respiratori si vasomotori. Aceste alterari sunt reversibile.


Simptomatologie: coma este manifestarea clinica principala a intoxicatiei acute cu barbiturice, perioada precomatoasa variind in functie de cantitatea si tipul barbituricului ingerat. Acestei come i-au fost descrise 4 stadii:

Stadiul I - coma superficiala: intoxicatul este in somn profund, raspunde la sti-muli verbali foarte puternici. Tulburarile vegetative lipsesc. Reflexele cornean si fotomotor sunt prezente.

Stadiul II - intoxicatul raspunde numai la stimuli nociceptivi (ciupituri, intepa­turi). Reflexele osteo-tendinoase dispar.

Stadiul III - intoxicatul raspunde necoordonat la stimuli nociceptivi, este echi­librat respirator si circulator.

Stadiul IV - coma profunda, flasca, cu areflexie totala, cu tulburari sfincteriene; mioza este inlocuita cu midriaza, pielea este umeda si rece. Se prabuseste circulatia, apar tulburari respiratorii.

In marea majoritate a cazurilor, la intoxicatii prin barbiturice, moartea survine prin tulburari respiratorii (bradipnee, apnee). Complicatiile infectioase bronho-pulmonare sunt si ele de temut.

Durata comei barbiturice este variabila in functie de preparat si doza ingerata, ca si de toleranta individului si Tratamentul administrat.

Tratament: nu exista antidot specific. Asa-zisele antidoturi fiziologice (excitan­te ale sistemului nervos), ca: pentetrazol, cofeina, Megimide, Micoren, Daptazole etc, nu se utilizeaza. Ele stimuleaza centrii bulbari pentru o perioada scurta de timp, urmand apoi efecte contrarii, de depresiune a centrilor respiratori bulbari. Pot duce insa la aritmii, insuficienta cardio-circulatorie, anurie.

Scopul terapiei ramane deci eliminarea toxicului si supravegherea functiilor vitale.

-  Spalatura gastrica, provocare de varsaturi, purgativ salin (cand este posibil, coma neinstalata).

-  Perfuzii alcaline (bicarbonat de sodiu, lactat de sodiu, THAM), care favo­rizeaza eliminarea barbituricelor prin urina, in scopul maririi diurezei. In acelasi scop se administreaza perfuzii cu glucoza, manitol (injur de 6 1/24 de ore, in functie de debitul urinar - cantitatea de urina + 800 ml solutie).

- Hemodializa (rinichi artificial, daca doza ingerata a fost mare sau diureza nu este satisfacatoare.

- Asigurarea functiei respiratorii prin supravegherea permeabilitatii cailor aeriene superioare (indepartarea secretiilor din faringe, laringe, trahee), intubatie oro-faringiana, orotraheala sau traheostomie. Administrarea de oxigen umidificat (4-6 l/min). Respiratie artificila, la nevoie. Asezarea subiectului in pozitie Trendelenburg (pentru usurarea drenajului cailor respiratorii).

- Combaterea insuficientei circulatorii acute (colapsul) prin perfuzii, la care se adauga amine presoare (Norartrinal).

- Combaterea complicatiilor bronho-pulmonare (antibioterapie).

- Combaterea edemului pulmonar acut la nevoie.