Sinonime: hidroxid de amoniu.

Proprietati fizice: forma gazoasa sau solutie; incolor, cu miros intepator, sufocant.

Identificare: prin reactie colorimetrica din corpul delict si continutul gastric.

Fiziopatologie: actiune locala, iritand caile respiratorii sau digestive; toxic asupra sistemului nervos central si, mai ales, asupra centrului respirator.


Simptomatologie: concentratiile mari pot declansa edem pulmonar acut, edem glotic, laringospasm, ulceratii oculare, lacrimare, tuse iritativa. Ulterior, pot aparea complicatii bronho-pulmonare. Prin ingerarea toxicului, tabloul clinic este asemanator intoxicatiei cu hidrati alcalini (vezi "Intoxicatia cu hidratii alcalini").

Tratament: antidotul este acidul acetic 5% sau acizii organici din sucurile de fructe, care impreuna cu hidroxidul de amoniu dau saruri netoxice.

- Scoatem victima din mediul toxic.

- Oxigen pe sonda, eventual barbotat prin solutie de acid acetic.

- Traheotomie, respiratie artificiala la nevoie.

- Tratamentul edemului pulmonar acut.

- Antibioterapie de protectie.