Una dintre cele mai frecvente localizari ale bolii canceroase este aceea de la nivelul gastric. In cazul tumorilor maligne, problema cea mai importanta este aceea a diagnosticului precoce.

Etiopatogenia nu este cunoscuta. Se poate vorbi numai de factori favorizanti in aparitia cancerului si de asa-zisele "stari precanceroase". In cazul cancerului gas­tric, starile patologice care trebuie sa ne atraga atentia, pentru a examina mai deo­sebit si dinamic bolnavul, sunt: polipoza gastrica, tumorile benigne ale stomacului, gastritele, mai ales gastrita atrofa, ulcerul gastric si anemia biermeriana.

Frecventa: cancerul gastric apare mai frecvent la barbati decat la femei, de obicei dupa 40 -45 de ani.

Anatomie patologica: cancerul gastric se localizeaza de preferinta in regiunea antro-pilorica si pe mica curbura. Mai rar se dezvolta pe regiunea cardiei si pe marea tuberozitate. Cancerul gastric apare sub trei forme principale: vegetant, ulcerant, difuz-infiltrativ, mai rar ca o linita plastica canceroasa. Tumoarea cance­roasa nu se limiteaza in timp numai la stomac, ci avanseaza, prin cresterea in con­tinuitate, la organele vecine: pancreas, ficat, vezicula biliara, esofag, epiploon, colon. Procesul canceros se poate generaliza prin metastaze la distanta, pe cale limfatica sau pe cale hematogena.

Simptomatologie: boala poate sa evolueze lent un timp indelungat si marea frecventa a cazurilor cu evolutie rapida pare sa nu fie reala, ci mai degraba determinata de prezentarea bolnavului la medic, intr-un stadiu avansat. Bolnavul are la inceput

Simptome discrete, pe care le trece deseori cu vederea. Este asa-zisul stadiu de latenta relativa, care - sesizat - este cat se poate de util pentru diignosticul precoce si instituirea Tratamentului la timp. In acest stadiu apare un microsindrom clinic: un bolnav care pana la varsta de 40 - 45 de ani nu s-a plans de nici o tulburare digestiva, se prezinta la medic cu o serie de acuze de ordin general si digestiv. Microsindromul clinic general, nespecific, apare ca o consecinta a "furtului alimente preferate mai inainte, uneori inapetenta selectiva pentru carne, grasimi sau paine; aerofagie, senzatie de plenitudine, oarecare jena in epigastru. In fata unui asemenea tablou clinic, aparut la o persoana de peste 40 - 50 de ani, suntem obligati sa procedam la o examinare foarte atenta clinica, radiologica, gas-troscopica, la examene de laborator, pentru a nu scapa diagnosticul precoce.

Stadiul manifest al cancerului gastric, stadiu in care se prezinta cel mai des bolnavul la medic si care constituie o faza avansata, este caracterizat prin sindro­mul clasic al bolii: tulburari digestive gastro-intestinale, inapetenta, uneori anore­xie relativa pentru carne sau paine, greturi si varsaturi, semne ale instalarii stenozei pilorice; sangerari frecvente si de mica amploare, uneori hematemeza cu aspect de "zat de cafea", mai rar tulburari de tranzit, dureri epigastrice fara orar, necalmante de ingestia de alimente sau de alcaline, stare generala alterata, cu scadere in greutate; paloare a tegumentelor, care in stadii avansate au culoarea paiului, deseori temperatura crescuta, astenie pronuntata, apatie. La examenul abdomenului se poate palpa, uneori, tumoarea. Se pot decela metastazele ganglionare in regiunea supraclaviculara stanga (semnul Virchow-Troisier).

Examene paraclinice: examenul sucului gastric arata, in cancerul de stomac, anaciditate sau hipoaciditate, fara ca acesta sa fie insa un semn constant. Uneori, pe langa anaclorhidrie, se constata prezenta acidului lactic - simptom inconstant si tardiv - ca si prezenta bacililor Boas-Oppler. Prezenta celulelor neoplazice in cen­trifugatul sucului gastric confirma diagnosticul. Cercetarea hemoragiilor oculte in scaun arata ca in peste 75% dintre cazuri reactiile sunt pozitive. Acest examen trebuie facut repetat, un examen negativ neputand fi luat in considerare. Hemograma poate evidentia o anemie hipocroma, uneori initial, dar de cele mai multe ori este tardiv. Viteza de sedimentare a hematiilor este de cele mai multe ori accelerata.

Examenul radiologie (51,52,53, 54) este cel mai util; el poate depista can­cerul in faza initiala si confirma diagnosticul. In stadiul initial, radiologul poate constata: ingrosari circumscrise si rigiditati alepliurilor mucoasei, aspecte polipoase neregulate ale mucoasei, diminuarea sau absenta miscarilor peristaltice; de asemenea trebuie sa fie atent la semnele care imita ulcerul gastric. In stadiul avansat se pot observa: rigiditate localizata si persistenta, cu oprirea undelor peristaltice la acest nivel; umbre lacunare, corespunzand defectelor de umplere prin prezenta tumorii; deformari ale conturului gastric; nisa cu contur neregulat, intinsa in suprafata: nisa profunda triunghiulara, cu baza larga; rigiditate sau alungire a canalului piloric; lipsa bulei de gaz a stomacului etc.

Gastroscopia: evidentiaza tumoarea si permite efectuarea biopsiei.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele furnizate de examenul clinic si radio­logie, precum si pe examenele complementare si mai ales pe fibroscopie si biopsie, in situatia unei suspiciuni de cancer e preferabil sa recurgem la o laparotomie exploratoare cu examen histopatologic extemporaneu.

Diagnosticul diferential al cancerului gastric in stadiul incipient se face cu ulcerul gastric. (Vezi ulcerul gastric).

Suspiciunea malignitati este data de existenta semnelor clinice si radiologice si, mai ales, de disparitia semnelor clinice si extinderea celor radiologice. Tot in sta­diul incipient trebuie sa excludem tumorile benigne ale stomacului (schwannoame, adenoame, fibromioame) si gastrita cronica.

In stadiul avansat, diagnosticul trebuie facut cu sarcomul gastric, cu tumorile gastrice benigne, cu unele forme ale tuberculozei gastrice si ale sifilisului gastric, cu infiltratiile stomacului din boala Hodgkin si din leucemii, cu anemia bierme-riana.

Evolutie: cancerul gastric evolueaza spre casexie si moarte. Durata evolutiei este variabila, ea putand fi scurtata de aparitia unei boli intercurente sau de ivirea unei complicatii.

Complicatiile cele mai frecvente ale cancerului gastric sunt urmatoarele: hemo­ragiile (mai ales sub forma de hematemeza, insa nu prea mari), perforatia (in peri toneu sau intr-un organ parenchimatos, uneori in colon sau jejun, cu formarea unor fistule) si stenoza pilorica (localizarile pilorice se pot manifesta uneori mai devre­me, permitand diagnosticul intr-un stadiu nu prea avansat).

Prognosticul cancerului gastric este grav. In ultimii ani, mijloacele de investi­gatie mai perfectionate si tehnica mai bine pusa la punct a gastrectomiei au amelio­rat prognosticul.

Tratament: in cancerul gastric, singurul Tratament eficace este interventia chi­rurgicala. Se face o gastrectomie, la care se pot adauga rezectii partiale de epiplon si ficat. Nu se opereaza cazurile in care se constata prezenta unor metastaze la distanta. Se va interveni chirurgical in toate cazurile in care exista suspiciunea bolii.

Tratamentul medical se limiteaza la cazurile care nu pot fi operate. Este un tra­tament simptomatic, care cauta sa atenueze durerea si sa corecteze tulburarile di-septice, anemia etc.

Tratamentul cu citostatice este paliativ. Se folosesc antimitotice, 5 fluorouracil 1 g x 2/saptamana, asociat eventual cu un preparat cortizonic. Se mai pot administra metrotexat, Endoxan, mitomicina.

Radioterapia este utilizata in Tratamentul sarcoamelor gastrice.