Ideal
este sa se faca o cura de aer la munte, sa se bea apa de izvor, sa se
incarce corpul cu energie de la soare (la mare), sa se faca multa miscare.
Se satureaza sangele cu cat mai mult oxigen (somn cu ferestrele deschise,
plimbare, evitarea fumului de tutun si a aerului viciat). Cand cerul
este usor acoperit de nori, se obtine bronzul cel mai frumos.
Cura marina
Exista
o similitudine intre plasma limfei, sangelui, cavitatilor seroase -
de unde celulele isi extrag nutrientii - si apa marii. Apa de mare constituit
un depozit imens de oligoelemente, purificat si imbogatit permanent
de multimea de alge si scoici din ea. Sub actiunea apei de mare, se
beneficiaza de refacerea organismului. Astfel, rinile se vindeca mai
repede, anumite alergii dispar, dermatoze precum acneea si psoriazisul
sunt ameliorate. Mai ales copiii vor avea de castigat de pe urma apei
de mare si a soarelui, care vor actiona pozitiv asupra dezvoltarii si
consolidarii sistemului lor osos. Soarele stimuleaza metabolismul, ajutand
la producerea vitaminei D, atat de necesara sistemului osos, si are
efect benefic asupra echilibrului hormonal. Necesarul de vitamina D
se asigura daca se sta zilnic 10 min. la lumina, fiind expuse doar fata
si mainile (chiar daca cerii este acoperit de nori). Intre orele 11
si 15 trebuie evitata expunerea la soare, deoarece alunei ajunge pe
pamant un exces de raze ultraviolete UVA si UVB, ambele fiind nocive,
provocand eritem (inrosirea pielii) sau insolatie. UVB sunt responsabile
de aparitia arsurilor. Din cauza UVA (scurte sau lungi), care sunt mai
periculoase deoarece patrund in profunzimea dermului, se produc radicali
liberi care distrug materialul genetic din celule, se slabeste sistemul
imunitar si se distrug fibrele colagene si elastine din tesutul conjunctiv.
Exceiul de UVA afecteaza astfel pielea, imbatranind-o, aparand riduri,
cosuri, alergii, pete de baranete si chiar cancer cutanat, care se poate
dezvolta in pielea vatamata in decurs de 20-30 ani. Pentru a depista
la timp cancerul de piele se va urmari daca apar pete sau alunite cu
forme neregulate, de diferite culori si mai mari de 1/2 cm. Atentie
si la imbracaminte, deoarece materialul subtire nu prea protejeaza la
iradiere. Bumbacul retine pana la 70% din razele ultraviolete, iar matasea,
nylonul sau jerseul doar 20%, iar daca sunt udate, nici atat. Ochii
pat fi protejati de razele ultraviolete prin purtarea de ochelari colorati
cu inscriptia UV. Paiul, la mare, trebuie sa fie cat mai natural - sa
nu fie vopsit sau coafat permanent. Se evita produsele pe baza de alcool.
Cand se calatoreste cu masina, se are in vedere faptul ca geamul nu
protejeaza de radiatiile ultravioletelor. Bronzarea se poate produce
in oarecare masuri si la umbra, umbrela avand gradul de protectie 5,
copacii pana la 12. Chiar si in apa exista influenta la bronzare (10%).
Se
poate face o
cura cu apa marina pe cale interna. Apa se ia de
la 50 km departare de tarm si
de la o adancime de 15-20 m. Se iau 2 linguri cu apa de mare pe zi,
timp de 3 saptamani. O alta metoda de cura este urmatoarea: se
ia in prima zi o gura de apa marina. Zilnic, se creste progresiv cu
cate o inghititura, pana se ajunge la 1 1 apa si apoi, in descrestere,
pana la o inghititura. Va remineraliza organismul, va ajuta sistemul
imunitar in lupta cu unele boli infectioase cum sunt cele ale aparatului
respirator, intervine favorabil in metabolism, dezintoxica organismul
si regleaza greutatea corporala.
In
tratamentul bolilor cailor respiratorii este eficienta urmatoarea metoda:
se apasa cu degetul o nara si se trage apa de mare cu cealalta nara.
Apoi se repeta procedeul cu nara care a fost obturata. De asemenea,
se face gargara si clatirea gurii cu apa de mare (in caz de stomatite,
gingivite etc).
Se
vor face dimineata si seara exercitii de respiratie profunda, pe malul
marii. Este recomandat sa ne plimbam acolo unde furia valurilor, prin
izbirea de dig sau de stanci, pulverizeaza aerosoli (particule fine
de apa sarata incarcate cu oligoelemente care au sarcina electrica negativa)
deoarece acestia maresc amplitudinea respiratiei, fluidifica secretiile
bronsice si ajuta sistemul imunitar. Aerul ionizat si razele ultraviolete,
discreta radioactivitate a nisipului si rocilor au urmatoarele efecte:
-
cresc hemoglobina si numarul de globule rosii;
-
stimuleaza digestia, mareste apetitul si oxidarea azotata;
-
reechilibrare nervoasa. Insomnia este efectul expunerii exagerate
la soare.
-
creste tensiunea arteriala;
-
se stimuleaza glandele endocrine (mai ales tiroida).
Contraindicatiile
curei marine: tuberculoza, aortita cu scleroza coronariana si angina
pectorala, endocardita, enterite, afectiuni acute ale cailor urinare,
tuse convulsiva, astm, cheratite, afectiuni oculare, otite, dermopatii
pruriginoase si umede, hipertiroidia, afectiuni nervoase organice. Cei
cu aceste afectiuni pot beneficia de apa de mare absorbita, insa in
cantitati
mici.
Talasoterapia
(utilizarea terapeutica a bailor de mare) este indicata in: artroze,
artrite, reumatism, sechele traumatice, afectiuni ginecologice, rinite
alergice si spasmodice, boli circulatorii, tulburari psihice.
Masajul
efectuat de valurile marii ajuta in o multime de afectiuni: celulita,
vergeturi, astenie fizica si nervoasa, spasme musculare etc. Presiunea
exercitata de apa, mai ales cand valurile sunt mai puternice, actioneaza
asupra siluetei, accelereaza procesele de eliminare si activeaza intreaga
musculatura. Mersul prin apa marii are un efect pozitiv asupra circulatiei
sangvine. Masajul pe care il efectueaza asupra gambelor si talpilor
combate o serie de afectiuni precum varicele, circulatia proasta a sangelui
in membrele inferioare, flebita, reumatismul, afectiuni inflamatorii
ale picioarelor, infectii cu ciuperci ale talpilor si degetelor etc.
Adultii
ar trebui sa ia exemplu de la copiii care, in joaca, isi acopera corpul
cu nisip. Psamoterapia (acoperitul corpului cu nisip) si expunerea la
soare sunt foarte benefice celor incarcati cu toxine, care sufera de
reumatism, nevralgii si obezitate. Prin provocarea transpiratiei, se
elimina toxine, iar sistemul imunitar actioneaza mai intens.
Cura
de munteInaltimea
reliefului are o mare influenta asupra proceselor fizice si psihice.
La
400-1000 m altitudine actiunea este calmanta, iar la peste 1200 m este
excitanta.
-
stimuleaza respiratia, circulatia, functiile pielii, digestia.
Numarul de globule rosii este cu 15-30% peste normal;
Este
recomandata in: surmenaj, slabire, anemie, la dispeptici, celor cu albuminurie
ortostatica si pretuberculosilor.
Este
contraindicata in: maladii acute, febrile, afectiuni grave ale inimii
si vaselor sangvine (ateromatoza, arterioscleroza), emfizem, nefrite,
hiperexcitabilitate nervoasa.
-
pana la 800 m, climatul bland si sedativ ajuta in tratarea nervozitatii,
insomniei, ulcerului, gastritei hiperacide si hipertiroidiei;
-
intre 800 si 1200 m, climatul subalpin are efecte tonifiante
si stimulente, ajutand la revigorarea organismului, mai ales la cei
astenici, cu probleme respiratorii, anemici, hipertensivi sau cu inceput
de ulcer. Nu este indicat in afectiuni cardiace grave, in faza acuta
a bolilor gastrice, biliare, renale sau febrile;
-
intre 1200 si 1800 m, climatul alpin ajuta persoanele anemice,
cu TBC sau alte infectii pulmonare, astenice sau anxioase. Nu este recomandat
in afectiuni acute sau cu astm
bronsic;
-
la peste 1800 m, climatul aspru nu face bine persoanelor bolnave.
Persoanele sanatoase
Insa
se calesc si isi regleaza asimilatia si apetitul.
In
terapia muntelui, de o mare importanta pentru sanatate sunt aerosolii,
ionii negativi, cantitatea mare de oxigen, razele ultraviolete, ozonul,
fitoncidele si alte substante degajate de plante, izvoarele cu ape minerale.
Aerosolii
pot fi vizualizati ca un abur eteric deasupra padurilor de conifere.
Acest abur (aerosoli) este alcatuit din uleiurile volatile degajate
de conifere, pe care condenseaza pelicule fine de apa. Amestecul din
aerosoli poarta o sarcina electrica care potenteaza procesele din organism,
mai ales pe cele ale cailor respiratorii, tratandu-se astfel bolile
specifice acestora, calmeaza si revigoreaza organismul, ajutand mai
ales persoanele surmenate si stresate.
Fitoncidele
pe care le contine aerul de munte sunt ubstante secretate de plante
care au rolul de a le apara pe acestea de microbi, actionand pozitiv
si asupra organismului uman. Placutele arome ale padurilor de conifere
au deci si rol de tamaduire, intarind persoanele bolnave.
Parfumul
degajat de florile din fanete si pajisti se datoreaza unor substante
secretate de plante, care au rolul de a stimula hormonal si de a revigora
organismul uman.
Aerul
de munte mai este incarcat si cu
ioni negatvi care activeaza
sistemul imunitar, regleaza metabolismul, intensifica circulatia sangelui,
gegenereaza organismul si intareste psihicul. In varful muntilor, mai
ales acolo unde mai sant paduri de brad, langa cascadele facute de paraurile
de munte, concentratia de ioni negativi ajunge la 4000/cm
3,
de aproape 40 de ori mai mare decat in centrul Bucurestiului. Ionii
negativi dau buna dispozitie si indeamna la creativitate, spre deosebire
de ionii pozitivi din zonele de campie fara vegetatie si din depresiunile
montane aride, care pot da dureri de cip, tulburari nervoase si indispozitie.
Dupa
ora 10, mai ales in timpul ascensiunilor montane, organismul beneficiaza
de prezenta marii cantitati de
oxigen din aer, care provine de
la vegetatie. Astfel, se intareste sistemul imunitar, se echilibreaza
sistemul endocrin si se intensifica procesele de digestie si eliminare.
Seara, dupa ora 22, creste cantitatea de bioxid de carbon din aer, eliberata
prin fotosinteza plantelor. Lipsind oxigenul, plamanii se dilata pentru
a prelua oxigenul necesar, respiratia devine
mai ampla si mai regulata, realizandu-se adevarate exercitii respiratorii.
Se instaleaza o stare de relaxare si de somnolenta, dispirand
si insomniile cele mai rebele.
Baia
de aer de munte, mai ales in apropierea cascadelor, unde sunt multi
ioni negativi si oxigen, efectuata pe corpul cat mai mult descoperit,
ajuta mai ales pe cei cu probleme de circulatie sau dermatologice.
Soarele
fiind foarte puternic la munte, este bine sa profitam de el din
mers, cand razele sale cad oblic pe corp si nu ne afecteaza, fiind mai
blande. Este indicat sa ne protejam capul cu o palarie sau sapca. Orele
prielnice de stat la soare sunt 9-11 si 17-19. Astfel, bronzul devine
mai rezistent, crearea vitaminei D ne va intari oasele si pielea va
deveni rezistenta la agresiuni. Chiar si simpla lumina de la munte stimuleazi
terminatiile nervoase fotosensibile din piele, tonificand astfel organismul.
Beneficiile sunt si mai mari cand se trece prin padure, unde luminisurile
alterneaza cu zone mai intunecate.
Apele
minerale din tara noastra, prin marea lor bagatie si diversitate,
constituie un adevarat arsenal in lupta cu boala. Astfel,
apele alcaline
si alcalino-feroase (HCO3, Na, K, Ca, Mg) se beau in
timpul meselor in caz de afectiuni gastrointestinale, hepatobiliare
sau boli metabolice. Apele
feruginoase (peste 10 mg/1000) suntindicate
in anemii. Apele
sulfatate (1 g/1000 sulfat de Na sau Mg) sunt
pentru afectiuni digestive, hepatobiliare, intestinale. Apele
radioactive
bogate in radiu (radon) si thoriu (thoron), foarte concentrate (mai
mult de 100 unitati Mache/1), se folosesc doar extern in caz de nevralgii,
nevrite, hipertiroidii. Apele
carbogazoase ajuta la digestie,
iar sub forma de bai ajuta la circulatia periferica. Apele
slab sulfurate
sunt diuretice, reduc glicemia, constipatia si colita, ajuta in
caz de intoxicatii cu metale grele (Me, Pb, Bi, Zn). Apele
puternic
sulfurate sub forma de bai sunt vasodilatatoare la nivel cutanat,
indicate pentru cei cu tensiune mare, pentru irigatie arteriala, reumatism,
boli ale sistemului nervos periferic, astm bronsic, sinuzita si urticarie.
Cura externa cu
ape sarate este recomandata pentru afectiuni
ale aparatului locomotor posttraumatice, reumatisme, afectiuni neurologice
periferice si centrale, afectiuni ginecologice. Apele minerale
clorurate--sodice
se iau intern in caz de varsaturi, diaree, stimularea secretiilor
si reglarea peristal-tismului (sub 9,5 g NaCl/1). Apele
iodurate
(1 mg/l),
bromurile sunt indicate la gusa, pentru tiroida,
hipofiza, stimularea secretiei gastrice, intestinale, respiratorii.
Apele
hipotone (apropiate de izotonie) sunt recomandate la afectiuni
endocrinotiroidiene si ovariene, atero-scleroza, guta, hiperglicemie.
in cura externa, ajuta in caz de reumatism, afectiuni neurologice periferice,
ginecologice, psoriazis si afectiuni ale cailor respiratorii.
Tacerea
si linistea, insotite doar de trilurile pasarilor, susurul paraiaselor
si fosnetul plantelor de pe munte, indeamna la meditatie, astfel relaxand
cel mai profund organismul care pana atunci a fost supus la stresul
cotidian extenuant.
Cura
la campieLa
altitudine mica, cu umiditate si presiune barometrica mare, exista o
actiune sedativa. Se vor alege locuri insorite. Se recomanda: celor
cu suferinte nervoase, agitati, hipertensivilor, celor cu insomnii,
debililor renali, cardiacilor si tuberculosilor.
Nu
se recomanda: astenicilor, deprimatilor.
Padurile
de pini din regiunile joase ajuta celor cu alergii si astm, deoarece
fluidifica secretiile si usuca mucoasele iritate.