Nanismul sau nedezvoltarea staturala este de obicei consecinta secretiei in­suficiente de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de crestere este determinat de leziuni tumorale sau netumorale. Din prima categorie fac parte chisturi sau tumori situate in hipofiza sau in afara ei, cum este cazul craniofaringiomului, care insoteste frecvent nanismul.

Tumorile hipofizare perturbeaza cresterea, dar pot produce si alte manifestari: diabet insipid, obezitate, tulburari vizuale. In cea de-a doua categorie sunt cuprinse, leziunile netumorale, inflamatorii ale hipofizei (encefalite, meningoencefalite) si bolile degenerative ale sistemului nervos. in afara categoriilor mentionate, mai exista un al treilea grup - acela al nanismelor idiopatice, denumite astfel deoarece mijloacele de investigare nu reusesc sa descopere cauza.
Simptomatologie: in general, copiii cu nanism au o greutate normala la nastere. Dupa varsta de 1 an, cresterea incetineste, copilul ramanand mereu in urma celor de aceeasi varsta. Inaltimea definitiva nu depaseste 1,20 sau 1,50 m.

Diferitele segmente ale corpului se dezvolta armonios, proportional. Ceea ce atrage, in mod deosebit, atentia este gracilitatea acestora. Capul este mic; la fel si extremitatile (acromicrie). Expresia fetei este juvenila. Nanicii par totdeauna mai tineri decat sunt in realitate. Tegumentele sunt fine, palide. Nu rareori apar fenomene de imbatranire precoce a tegumentelor. Inteligenta este cel mai des normala, dar comportamentul ramane pueril. Deseori, ajunsi la varsta pubertatii, nanicii nu se maturizeaza sexual. Aspectul este cunoscut sub denumirea de infantilism sexual.

Diagnosticul nanismului hipofizar se bazeaza pe talia redusa a bolnavului si pe modificarile radiologice ale seii turcesti, care indica existenta unor leziuni sau a unei tumori hipofizare. Nu trebuie uitat insa ca numeroase alte afectiuni pot perturba, la copil, procesul de crestere. Nanismul poate insoti, de pilda, boli endocrine ca: mixedemul, boala Cushing, sindromul adreno-genital, pubertatea precoce sau disgenezia gonadica. Acondroplazia este o alta afectiune care afecteaza cresterea, dar se deosebeste de la inceput de nanismul hipofizar prin aspectul disproportionat al corpului si prin deformarile membrelor. Oprirea cresterii mai poate fi provocata de carente alimentare (diabet, tuberculoza, tulburari digestive), boli de rinichi, afectiuni cardiace si infectii cu caracter cronic.

Tratament: intre mijloacele terapeutice, locul principal il detine hormonul de crestere, dar cum acesta se procura greu si este scump, in practica medicala se aplica Tratamentul cu hormoni periferici (insulina, extracte tiroidiene - Tiroxina sau Tiroton - si hormoni steroizi anabolici). Daca nanismul este insotit de infantilism sexual, se adauga Tratament cu hormoni sexuali - estrogeni si progesteron - la fete si testosteron - la baieti. Testosteronul si derivatii sai au avantajul ca stimuleaza anabolismul proteic, dezvolta musculatura si statura. Trebuie totusi administrati cu prudenta la copii, deoarece au efect virilizant.