Gigantismul se caracterizeaza prin cresterea exagerata in inaltime, depasind cu cel putin 20% media staturala. Ca si in cazul acromegaliei, boala este provocata de o tumoare hipofizara acidofila, care secreta in exces hormon somatotrop. Gigantismul afecteaza intreg organismul, interesand diferite sisteme si organe (muschi si viscere), inaltimea gigantului depaseste 2 m. Craniul este mare, desi proportionat fata de restul corpului. Membrele cresc mult in lungime, pastrand insa proportiile normale. Datorita cresterii excesive, se produc modificari ale scheletului, ca cifoscolioza si osteoporoza. Viscerele sunt mari, dar corespunzatoare inaltimii. Daca tumoarea devine voluminoasa, apar tulburari neurologice si fenomene de compresiune.

Patogenie: gigantismul este consecinta hipersecretiei de hormon somatotrop, a carui actiune se exercita inainte de inchiderea cartilajelor epifizare, determinand cresterea in lungime a oaselor. k2r7817kz96ppz

Forme clinice: se cunosc mai multe forme de gigantism: gigantismul pur, gigan­tismul cu eunuchism si gigantismul cu acromegalie. In gigantismul cu eunuchism nu se produce dezvoltarea sexuala. Organele genitale raman infantile, iar pubertatea nu are loc. Oasele lungi continua sa creasca un timp indelungat, nemaifiind oprite in dezvoltare de hormonii sexuali. Membrele, disproportionat de lungi fata de trunchi - aspect cunoscut sub denumirea de macroschelie-, dau infatisarea eunucoida a corpului. La examenul radiologie se constata inchiderea tarzie a cartilajelor de crestere. In forma complicata cu acromegalie, gigantismul se asociaza cu deformarea extremitatilor in latime.

Evolutie: cresterea este rapida inca din copilarie, dar procesul hipertrofie poate aparea si mai tarziu (intre 12 si 18 ani). Cresterea in lungime continua in ado­lescenta si la varsta adulta. Musculatura gigantului este la inceput bine dezvoltata, permitand performante fizice. Dupa o scurta perioada de forta fizica, urmeaza etapa de slabiciune musculara, cu scaderea rezistentei la efort si la boli infectioase. De aceea, cel mai adesea, gigantii nu ating varsta de 40 de ani.

Tratamentul este profilactic si curativ.

Profilaxia trebuie sa aiba in vedere pre­venirea complicatiilor inevitabile in gigantism (tuberculoza, boli cardiovasculare). Tratamentul curativ consta in extirparea tumorii hipofizare si in administrarea de hormoni sexuali, care grabesc inchiderea cartilajelor epifizare, oprind astfel procesul de crestere. Baietilor li se va administra testosteron, iar fetelor hormoni estrogeni. Se vor reduce proteinele din alimentatie.