Definitie: este disciplina care foloseste miscarea in scop terapeutic. Se mai nu­meste cultura fizica medicala (C.F.M.) sau gimnastica medicala (kinesis - miscare).

Istoric: miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele antice ale lumii (in Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc).

Renasterea dedica exercitiului fizic opera "De arte gimnastica" (1969).

Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776- 1839), a marcat o etapa in dezvoltarea si raspandirea, pana la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El a deosebit gimnastica in patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara, estetica si medicala.

Remarcam faptul ca gimnastica medicala a inceput sa se dezvolte independent. Succesorii lui Ling s-au ocupat in mod deosebit de aceasta forml de gimnastica (Branting, Liedbeck, Wide etc), intreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta, Germania, Belgia etc). in tara noastra gimnastica medicala incepe sa se dezvolte mai muft in legatura cu educatia fizica.

SCOPUL Sl IMPORTANTA KINEZITERAP1EI
Medicina moderna a dat o exceptionala dezvoltare kineziterapiei, facand din aceasta o terapie, o metoda de recuperare medicala. Cultura fizica medicala are, in acest sens, un rol curativ, preventiv, corectiv.

Rolul curativ inseamna: reeducare, readaptare, recuperare a capacitatii func­tionale - partiala sau totala - a organismului lezat.

Rolul preventiv consta in: prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, in asigurarea unei dezvoltari fizice armonioase; stimularea functiei musculare; dez­voltarea unei statici normale si eliminarea viciilor de statica si postura; reconfor-larea psihica; calirea organismului (cu rol extrem de important in prevenirea imbol­navirilor).

Rolul corectiv se refera la combaterea unor deficiente fizice innascute sau do­bandite (scolioze, lordoze, picior plat, genunchi curbati etc).

Totul - privit ca scop al C.F.M. sau a] kineziterapiei - trebuie sa duca la reali­zarea acelui subiim citat antic roman ,^Vfe/is sana in corpore sano".

Ca metoda, C.F.M. sau kineziterapia foloseste miscarea sub forma exercitiului fizic. Ea constituie o terapie naturala, activa si functionala - organica si psihica, in ceea ce priveste tehnica, C.F.M. cuprinde: a)  Mijloace de baza, care includ: gimnastica medicala, terapia ocupationala, odihna activa si masajul.

b) Elemente ajutatoare: jocuri, sporturi, turism; factori naturali de calire: aer, apa, soare; conditii de igiena si dotare.

c) Elemente de asociere: balneo-fiziotcrapia (si cura balneara); Tratament orto-pedico-chirurgica]; regim alimentar si vitaminoterapia.

EXERCITIILE FIZICE


DESCRIERE Sl ACTIUNE
■

Exercitiile de gimnastica constau in pozitii si miscari.

Pozitiile corpului se mentin printr-o activitate musculara statica, iar miscarea se obtine prin lucru muscular dinamic.

Cu alte cuvinte, activitatea statica este aceea pe care se bazeaza functia de sprijin si activitatea dinamica echivaleaza cu functia de miscare - de ambele functii raspunzand, cu predilectie, aparatul locomotor.

Din acest punct de vedere si din aceste motive, exista exercitii fizice statice si dinamice.

l. Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, in acelasi timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile statice ale corpului sunt:

a) ortostatism (pozitia in picioare);

b)sezand;

c) culcat.

Efortul muscular static cunoaste trei forme:

- de mentinere (fata de gravitatie);

- de consolidare (adica de stabilitate);

- de fixare (adica de echilibru).

In concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei pozitii, fara sa determine deplasarea in spatiu a organismului. El este realizat prin contractiile musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul muschilor si cresc forta musculara. Un singur dezavantaj au, lotusi, aceste contractii statice sau izometrice: sunt monotone, plictisitoare, din care cauza, produc destul de repede oboseala nervoasa.

O miscare cu bratele oboseste mai putin decai nemiscarea lor si fixarea intr-o anumita pozitie rigida. Nutritia muschilor in activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita unei circulatii sanguine activizate si deci aportului de oxigen crescut. In contractia statica, produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si compensate prin pauze relaxante. 2.

Exercitii fizice dinamice: se intelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se produce, in acest fel, o deplasare in spatiu, prin participarea simultana a grupurilor musculare agoniste si antagoniste, unele avand o actiune de "cedare", iar altele de "invingere".

Aceste miscari dinamice pot fi active - adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie proprie - si pasive - prin contributie exterioara, fara participare proprie.

La randul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra gravitatiei; active, ajutate sau asistate {deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care aceste miscari se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, in care miscarea trebuie sainvingain plus, pe langa gravitatie, si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite aparate (scari, barne, paliere etc).

Miscarile active stau labaza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc.

Kineziterapia sau gimnastica medicala foloseste ambele tipuri de miscare - statice si dinamice, active si pasive - cu indicatii intr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardio-vasculare, digestive, neurologice, pulmonare, metabolice etc.

Notam ca miscarile pasive nu sunt trecute in randul exercitiilor fizice, decat in gimnastica medicala. Se intelege usor, ca un profesor de educatie fizica sau un antrenor nu au de ce sa foloseasca o miscare pasiva, dar medicul, in diferitele afectiuni pe care le poate prezenta bolnavul, poate incepe activitatea de kineziterapie sau gimnastica medicala cu miscari pasive.

Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductjc-adductie; rotatie (pro-natie si supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice.

KINEZITERAPIA IN DIFERITE AFECTIUNI
1. in afectiunile locomotorii: kineziterapia sau gimnastica medicala urmareste ca obiectiv: refacerea si readaptarea functionala a organului de locomotie, lezat. Afectiunile ortopedice posttraumatice ocupa un loc foarte important pentru kine­ziterapie.

2. in cadrul bolilor respiratorii este recomandata, indeosebi, in cele pulmonare cronice (bronhoemfizem, astm bronsic etc), insotite sau nu si de o insuficienta ventilatorie. Se urmaresc refacerea elasticitatii pulmonare si combaterea rigiditatii cutiei toracice, care sa poata realiza o cat mai buna oxigenare a sangelui.

3.  in afectiunile digestive si de nutritie, kineziterapia abdominala isi propune refacerea si tonifierea centurii abdominale. Este indicata in obezitate, periviscerite, visceroDtoze etc.

4. in afectiunile aparatului caidio-vascular, kineziterapia intretine un bun tonus vascular si, prin acesta, o circulatie sanguina cat mai normala. Este indicata in hipertensiunea arteriala si arteritele periferice, in insuficientele coronariene cronice, in insuficientele venoase (varice) etc.

5. in afectiunile neuro-psihice, kineziterapia este extrem de utila. Sa ne gandim numai cate sperante nutresc, fata de rezultatele obtinute prin C.F.M., bolnavii care au un segment anatomic paralizat. Si sa nu uitam efectul pozitiv al miscarii asupra psihicului bolnavului, prin stimularea calitatilor fizice de baza: rezistenta, forta, indemanarea etc.

EXERCITIILE FIZICE Sl TEHNICA LOR
Nu vom da tehnica diferitelor forme de exercitii fizice folosite de gimnastica medicala sau kineziterapie, dar mentionam ca se incepe, intotdeauna, cu cel mai simplu exercitiu fizic si care poate fi la indemana oricui. Se va avea in vedere mersul, care prin el insusi constituie un atac terapeutic. Se incepe mersul pe teren plan si apoi, progresiv, mersul pe teren inclinat. Intervin apoi diferitele exercitii fizice simple complexe sau la aparate (inclusiv mecanoterapia), pentru ca sa se ajunga, spre final, la ergoterapie sau terapia ocupationala (munci usoare - de impletit, tamplarie, artizanat, cartonaje etc.) si apoi la odihna activa, care este mai fiziologica decat cea pasiva.

Important! Kineziterapia trebuie sa fie selectata si dozata in functie de bolnav si de boala. Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea oricaror miscari pe care trebuie sa le execute bolnavul. Se adauga o serie de elemente ajutatoare: masaj, procedee de balneo-fizioterapie, cura balneoclimaterica, jocuri etc.

INDICATII Sl CONTRAINDICATII
Kineziterapia are indicatii vaste, putand fi folosita - daca nu gresim - in toata medicina interna, cu toate specialitatile sale (reumatologice, cardiologie, nutritie etc).

De asemenea, in chirurgie, ortopedie, traumatologie, obstetrica si ginecologie, neurologie si psihiatrie, pediatrie.

Contraindicatiile sunt mai limitate: hemoragiile, infectiile acute, cancerul, leu-cemia etc.