Intelegem prin fototerapie, folosirea energiei radiante luminoase in scop tera­peutic. Dupa sursa folosita, poate fi: naturala sau helioterapeutica (de la soare) si artificiala (cand se folosesc diferite aparate cu energie electrica) (lampi cu ultravio­lete sau Solux cu infrarosii).

Notiuni generale: lumina, cu o viteza de propagare de 300 000 km/sec, se transmite sub doua forme, si anume: a) ondulatorie sau electromagnetica, care are la baza radiatia electromagnetica (unde electromagnetice) si b) corpusculara, fo-tonica sau cuantica. Aceasta teorie explica transmiterea luminii in mod discon­tinuu, prin particule de energie numite fotoni. Teoriile de mai sus pot explica pro­prietatile fundamentale ale luminii ca: reflectia, refractia, interferenta, polarizarea, difractia. De fapt, prima nu poate explica fotoelectricitatea, a doua - interferenta si difractia, dar amandoua pot explica toate fenomenele luminoase; deci: nu unda sau corpuscul, ci unda si corpuscul. Spectrul acestor unde electromagnetice cunoscute se intinde de la radiatii cu lungimi de unde de kilometri, pana la lungimi de unda de 0,000 01 m, iar frecventa lor incepe de la 0 pana la ordinul IO²² (adica 10 urmat de 22 zerouri, ca la radiatiile cosmice).

Lumina vizibila are o zona foarte limitata, gasindu-s e intre radiatiile ultraviolete (urmate de razele X si apoi de razele cosmice). In concluzie, fototerapia, de care ne interesam aici, cuprinde aceste trei forme: radiatiile luminoase, ultravioletele si infrarosii.

 

RAZELE INFRAROSII
Sursa naturala este lumina solara, folosindu-se helioterapia, care este o terapie mixta (ultraviolete, infrarosii si radiatii luminoase). Ca surse artificiale sunt utilizate o serie de aparate (lampi electrice, radiatoare cu rezistente etc). Spectrul infrarosului este alcatuit din trei grupe de radiatii: infrarosii A cu 1 = 0,78 -1,5 microni; infrarosii B cu 1 = 1,3 - 3 microni; infrarosii C cu 1 = 3 - 50 microni. Radiatiile din grupul A sunt cele mai penetrante. Aparatele care produc infrarosii sunt:

- lampile Solux, folosesc curent in terapeutica; ele au niste lame de sticla, nu­mite filtre, alcatuite din saruri de mangan, cobalt sau iod; rolul lor este de a selecta diferite radiatii infrarosii;

- baile de lumina, partiale sau generale; sunt alcatuite din pereti de lemn acope­riti cu oglinzi care sa reflecte lumina, prevazuti cu o serie de becuri care propaga caldura.

Procedura cu infrarosii dureaza 15 - 20 de minute. Lampa Vitalux produce infrarosii si ultraviolete.

Actiune: razele infrarosii se mai numesc si calorice. Ele produc eritemul caloric, care da o pigmentare a pielii: marmorata, neuniforma si care dispare mai repede fata de eritemul actinie produs de ultraviolete; sunt puternic vasodilatatoare (derm, hipoderm), stimuland circulatia locala si fagocitoza; datorita acestor efecte, ele au un rol trofic si antiinflamator.

\ Indicatii: boli reumatismale (artrite cronice, artroze); afectiuni traumatice (en- . torse, redori etc); boli neuro-musculare (nevrite, nevralgii, mialgii); afectiuni cu­tanate (plagi atone, ulcere varicoase); alte afectiuni cronice (metroanexite, gastrite etc, intoxicatii cronice, diabet zaharat, obezitate, hipotiroidism etc.

RAZELE ULTRAVIOLETE (UV)
Sunt radiatii cu o lungime de unda mai mica decat cele infrarosii, dar cu o frecventa mai mare. Sunt, de asemenea, trei grupe de ultraviolete: A,B,C.

- Ultravioletele A, cu lungimea de unda = 0,23 - 0,40 microni.

- Ultravioletele B, cu lungimea de unda = 0,28 - 0,32 microni.

- Ultravioletele C, cu lungimea de unda = 0,28 microni.

Ele sunt produse - in afara de sursa naturala, soarele - de aparatele cunoscute: lampile de cuart, care nu absorb ultravioletele ca sticla obisnuita. Ultravioletele iau nastere prin descarcarea curentului electric in becul care contine vapori de mercur metalic sau prin arcul voltaic. Aplicatia terapeutica cu ultraviolete se face local si general. Local se face doza-eritem (echivalenta cu o arsura usoara, de gradul I), dupa ce am testat sensibilitatea tegumentului (biodozimetria). General, ultravioletele se folosesc in doza progresiva, adica incepand cu 1 - 2 minute si ajungand pana la 10-15 minute.

Important! intotdeauna ochii trebuie protejati (cu ochelari negri sau vata umeda).

Proprietatile ultravioletelor sunt multiple.

a) Chimice:
- oxidare (exemplu: formarea apei oxigenate sub actiunea lor),
- reducere (exemplu: sarurile de Ag, folosite in fotografie);

- polimerizare (exemplu: formarea ozonului in atmosfera).

b) Biochimice: HbO este redusa in methemoglobina, ergosterolul este activat si transformat in vitamina D2 etc.

c) Biologice: inhibarea diastazelor, fermentilor, histaminogeneza, degradarea acizilor aminati etc; sterolii sunt transformati in vitamina D2; actiune bactericida. (Se poate masura, cu ajutorul biofotometrului, numarul de colonii microbiene distruse de UV.).

In doza mai redusa, atenueaza virulenta germenilor patogeni (bacterii sau viru­suri), in felul acesta s-au putut face unele vaccinuri (antirabic, contra psitacozei, febrei aftoase, bacteridiei carbunoase, tuberculozei etc). Tot aceasta actiune bactericida a UV explica sterilizarea apelor naturale, mai intensa in timpul verii. Pe aceasta proprietate se bazeaza folosirea lor la sterilizarea aerului din spitale, crese, sali de operatie, saloane de nou-nascuti etc.

d) Eritemul actinie, care lasa loc pigmentatiei uniforma, si de durata mai lunga, comparativ cu pigmentatia generata de infrarosii.

e) Cresc Ca si P in sange.

f) Stimuleaza hematopoeza.

g) Stimuleaza sistemul reticulo-endotelial si deci capacitatea de aparare a orga­nismului.

Toate aceste proprietati ale radiatiilor ultraviolete - unele cunoscute din vechime - au facut sa li se acorde mare importanta pentru apararea sanatatii omului. De aici vine si dictonul vechi: "Unde nu intra soarele pe fereastra, intra doctorul pe usa".

Indicatii: pentru actiunea lor antiinflamatorie, antalgica si antinevralgica - se prescriu in bolile reumatismale cronice, subacute si chiar acute, mialgii, nevralgii, nevrite etc; pentru actiunea lor bactericida - se folosesc in procesele supurative cronice specifice (tuberculoz osteo-articulara, ganglionara, cutanata si nesupurativa, ca si in procesele inflamatorii nespecifice), acnee, furunculoza stafilococica, dermite etc, ulcere varicoase, plagi atone etc; pentru actiunea antialergica desensibilizata -in astmul bronsic (doza-eritem); pentru actiunea lor hematopoietica - in anemii, rahitism, spasmofilie (tetanie lenta).

Contraindicatii: cancer, tuberculoza, stari febrile etc. Climatele alpin, ca si cel marin, au o atmosfera mai pura si deci disperseaza mai putin lumina, sunt mai bogate in ultraviolete.

Cantitatea cea mai mare de ultraviolete se gaseste la zenit, cand unghiul de incidenta al radiatiilor este de 90° pe suprafata pamantului; dar si razele infrarosii calorice se gasesc la fel, in aceeasi proportie. De aceea, helioterapia se face mai ales dimineata, organismul suportand-o mai bine si mai comod (baile de soare + baile de aer = aerohelioterapia). Notam ca se poate face si numai aeroterapie, la umbra.

SONOTERAPIA
Sonoterapia semnifica folosirea vibratiilor (oscilatiilor) mecanice pendulare. Daca aceste oscilatii sunt sub 50/sec, este vorba de infrasunete sau de vibroterapie; daca depasesc 20.000/sec, este vorba de ultrasunete. Aceste oscilatii constituie, dealtfel, si undele sonore. Undele muzicale folosite in medicina moderna constituie si sono-sau meloterapia.

INFRASUNETELE (vibroterapia)

Este vorba de un masaj vibrator, realizat printr-o masa vibranta pusa in func­tiune electric, prin miscari reostate. Aceste vibratii au o anumita amplitudine - intre 0,8 si 1,7 mm - si o frecventa de 15-50 oscilatii. Din tabelul XII reiese efectul vibroterapiei.

ULTRASUNETELE
Ultrasunetele ofera oscilatii cu o frecventa de 500 000 Hz si 300 000 Hz.

Ultrasunetele pot fi produse prin trei metode: mecanice (exemplu lame metalice); magnetice (generatorul magnetic); piezoelectrice (cristal de cuart, asupra caruia actioneaza generatorul de inalta frecventa).

Proiectorul (electrodul emitator) se aplica direct pe tegument, prin intermediul unei substante medicamentoase (hidrocortizon, peloidextract etc).

Actiune: a) efecte mecanice: undele ultrasonore se propaga numai prin mediul solid sau lichid. Aerul opreste ultrasunetele, fapt pentrucare se foloseste o sub­stanta grasa pe tegument, care sa indeparteze aerul si sa asigure aderenta intima de tegument a emitatorului. Daca punem cateva picaturi de apa pe emitator, acesta intra in vibratie (aspect de efervescenta). Este vibratia moleculara, produsa mecanic si asupra tesuturilor, de mare importanta terapeutica;

b) efecte termice: sunt evidente si se produc mai ales prin fenomenul de fric­tiune a particulelor declansate de vibratia mecanica. Efectul termic se obtine, mai ales, in mediile neomogene, cum este organismul nostru;

c) efectul de cavitatie: acesta consta in formarea de goluri (rupturi, fisuri) in mediul traversat, aparand bule de gaz;

d) efecte biologice: maresc permeabilitatea celulara si substantele pot patrunde prin tegument - (fenomen numit ultrasonoforeza sau ultrasonoionoforeza); - exercita un adevarat micromasaj asupra tesuturilor; - efect fibrolitic, adica de topire-rupere a tesutului si chiar de necroza; - efecte analgezice foarte bune; efecte antiinflamatorii.

Indicatii: afectiuni reumatice (artrite, artroze, mialgii etc); afectiuni neurolo­gice (nevralgii, nevrite etc), afectiuni posttraumatice; afectiuni dermatologice (Dupuytren, cheloide etc); afectiuni circulatorii (sechele, flebite etc).