Definitie: echinococoza hepatica este o
boala datorata localizarii si dezvoltarii in ficat a embrionului
de Taenia echinococus.
Etiologie: parazitul este un cestod mic,
lung de 3 - 6 mm. Gazdele definitive ale teniei sunt:
cainele, pisica, lupul si vulpea. Gazdele elimina o data
cu fecalele, si embrioforii, care, prin lipsa de igiena
alimentara, pot ajunge in intestinul omului. Embrioforii
traverseaza peretele intestinal si, pe calea venei porte,
ajung in ficat; cei mai multi raman in ficat, restul il
traverseaza si pot ajunge in alte organe: plamani, creier,
rinichi, splina. Embrionii ramasi in ficat se transforma
in vezicule, formand vezicula hidatica sau chistul hidatic.
Anatomie patologica: chistul hidatic are un perete
si un continut. Peretele chistului este alcautit din
doua membrane: membrana externa, cuticulara sau chitinoasa,
si membrana interna, proliferativa (germinativa). In jurul
membranei externe se gaseste o adventice, aparuta ca urmare
a modificarii parenchimului hepatic.
Membrana germinativa da nastere catre interior veziculelor
proligere, cu 10 - 30 de scolecsi. La randul lor, acestea
pot dezvolta vezicule-fiice (chisturi) care au aceeasi
structura ca si vezicula-mama. Chistul contine un lichid
incolor, clar ca "apa de stanca". In lichid se gaseste
nisipul hidatic, alcatuit din vezicule proligere, scolecsi,
carlige.
Patogenie: chistul hidatic se dezvolta cel mai
des in apropierea cailor biliare intrahepatice; el poate
comprima un canal biliar.
Obstructiile canaliculelor biliare pot crea cripte propice
pentru dezvoltarea unor colonii bacteriene, creand procese
de colangita si supuratii. Bacteriile pot infecta retrograd
chistul, care va supura. Dar, de cele mai multe ori, supuratia
chistului se realizeaza pe cale hematogena sau limfatica.
Simptomatologia apare tarziu, chistul
dezvoltandu-se lent, in luni de zile, ajungand la dimensiunile
unei cirese.
Debutul trece neobservat. Urmeaza o faza de latenta,
lunga, de ani de zile, in timpul careia apar cel mult
semnele unui sindrom dispeptic hepatocelular. In faza
de latenta pot aparea si fenomene alergice; prurit, rar
subicter, anemie usoara cu eozinofilie.
Perioada de stare (perioada tumorala) este aceea
in care apar primele semne clinice si radiologice. In
cativa ani (2 - 4), chistul atinge marimea unei portocale
sau chiar devine voluminos si va determina modificari
decelabile in volumul si forma ficatului. Semnele clinice,
ca si cele radiologice vor depinde de localizarea si de
marimea chistului. - Localizarea superioara este
cea mai frecventa si se situeaza de regula in lobul drept
al ficatului. Cand volumul este mare, chistul va fi in
contact cu diafragmul si vor fi prezente semnele de iritatie
diafragmatica: tuse uscata, sughit, dispnee, dureri in
umarul drept.
Ficatul va fi marit de volum, va provoca deformarea hemitoracelui
drept si va impinge in sus hemidiafragmul drept.
- Localizarea antero-inferioara va realiza, cand
chistul este mare, o bombare a regiunii hepatice, cu impingerea
coastelor inainte. In aceasta localizare, bolnavul acuza
dureri in epigastru sau in hipocondrul drept, ca o apasare
sau cu aspctul unor colici biliare.
- Localizarea inferioara este cel mai greu de diagnosticat,
manifestarile fiind determinate de compresiuni asupra
organelor vecine si imbracand caracterele suferintelor
acestor organe.
Examenul radiologie aduce date pretioase pentru
precizarea diagnosticului. In unele cazuri, radiografia
simpla permite sa se vada calcifierile peretelui chistic
sau imagini hidroaerice. Cand chistul este localizat superior
se poate observa o umbra emisferica ce bombeaza pe suprafata
ficatului, insotita de modificari in miscarile diafragmului.
Scintigrafia este de asemenea un examen de valoare: ea
poate preciza localizarea chistului, marimea si forma
lui.
Investigatiile biologice pentru diagnostic sunt:
cutireactia, reactia de fixare a complementului si hemoleucograma.
Cutireactia Casoni este pozitiva in 90% din cazuri. Se
face cu ajutorul reactivului Casoni, preparat din lichid
de chisturi hidatice filtrat. Se injecteaza intradermic
0,1 - 0,3 ml din reactiv si se citeste reactia dupa 30
de minute, 1 ora si 24 de ore. Reactia pozitiva consta
in aparitia la locul injectarii a unei papule albicioase,
inconjurata de un eritem intens si insotita de eozinofilie.
Reactia este negativa daca a murit parazitul sau daca
chistul a abcedat. Reactia de fixare a complementului
Weinberg-Parvu este mai putin sensibila decat cutireactia.
Leucograma arata eozinofilie, in general moderata (in
medie 8 - 9%).
In chistul hidatic (chiar si numai banuit) este contraindicata
punctia hepatica exploratoare. Daca totusi accidental
s-a punctionat un chist hidatic, acul nu se mai scoate
si bolnavul este supus imediat interventiei chirurgicale.
Laparoscopia si laparotomia exploatoare pot preciza de
multe ori prezenta chistului.
.
Evolutia este lenta. Uneori chistul evolueaza sau
se elimina prin caile biliare si boala se vindeca. Alteori,
chistul ramane stationar ani de zile. In alte cazuri,
chistul hidatic are evolutie zgomotoasa prin complicatiile
sale.
Complicatii: supuratia, ruptura si compresiunile
pe organele vecine.
Diagnosticul pozitiv se precizeaza cu ajutorul
examenului clinic, mai ales in localizarile greu accesibile.
Prezenta unui caine in casa este un element care poate
intari banuiala. Examenul radiologie, scintigrafia (la
nevoie laparoscopia si paparotomia) pot aduce precizari.
Probeie biologice, mai ales cutireactia Casoni, sunt elemente
de baza pentru diagnostic.
Diagnosticul diferential se face in raport cu localizarea
chistului.
Prognosticul depinde de numarul de localizari si
mai ales de complicatii. Chistul hi da tic netratat constituie,
de obicei, un pericol pentru viitor.
Profilaxia consta in respectarea masurilor de igiena:
spalatul mainilor inainte de mese, suprimarea obiceiului
de a tine caini si pisici in casa sau de a lasa aceste
animale sa linga mainile.
Tratamentul este chirurgical. Pentru fenomenele
alergice (urticarie) se vor administra: Romergan, Nilfan,
Feniramin, Avii, Synopen.
