|
Prin hiperuricemie se intelege cresterea valorilor acidului
uric in sange, peste 70 mg la litru la barbati si 60 mg
la femei.
Cresterea valorilor uricemiei constituie un factor de
risc pentru guta, litiaza renala, nefropatia interstitiala
etc. Homeostazia uratilor plasmatici este mentinuta de
balanta dintre aport (intrari) si excretie (iesiri). Acidul
uric este produsul de eliminare care rezulta din metabolismul
nucleoproteinelor (purinelor).
Aportul rezulta
din ingestia de purine, din catabolismul nucleoproteinelor
celulare si din transformarea directa in acid uric a unei
parti a purinelor sintetizate de organism, plecand de
la substantele de care dispune (glicocol, glutamina, acid
aspartic).
Eliminarile de acid uric se realizeaza prin degradare intestinala si eliminare prin rinichi. Acidul uric se gaseste liber in plasma. Cand ajunge la o limita de concentrare, precipita. Precipitarea in tesuturi, care provoaca tofii gutosi, poate fi re-dizolvata. Aceasta inseamna ca tofii gutosi pot fi influentati prin Tratament. In raport cu mecanismele care determina hiperuricemia, aceasta poate fi primara (idiopatica) sau secundara.
Hiperuricemiileprimare apar la
3% dintre adultii barbati (la femei mai putin). In numeroase
cazuri exista un factor genetic. Se datoreaza:
- excesului de aport (nucleoproteinele aduse cu alimentele,
substante uricogene ca alcoolul si lipidele, catabolismul
acizilor nucleici in tesuturi);
- exagerarea procesului sintezei "de novo" a
purinelor;
- eliminarea renala si intestinala insuficienta a
acidului uric;
- distrugerea insuficienta a acidului uric in organism.
Hiperuricemii secundare apar in:
- supraalimentatia proteica in special purinica;
- boli renale ca: insuficienta renala cronica, boala
polichistica renala, pielonefrita cronica etc;- catabolismul
exagerat al nucleoproteinelor celulare, care apare in
poliglobulii, anemii hemolitice, sindroame mieloprOliferative,
mielom, leucoza mieloida, neo-plazii etc, cu hiperproductie
de acid uric endogen;
- hiperuricemia medicamentoasa: dupa administrarea
de diuretice (saludiuretice, diuretice mercuriale, acetazolamida),
dupa administrare de salicilat de sodiu sau aspirina;
- in anumite boli ca diabetul cu cetoacidoza, inanitie,
obezitate.
Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |