o4q2416on96fkx



Necesitatea imperativa a individului de a-si administra un medicament, pe cale orala sau injectabila, in mod repetat, devenind astfel dependent de acesta, se nu­meste toxicomanie sau narcomanie. Sunt cunoscute tot atatea toxicomanii, cate toxice exista. Substantele toxice produc tulburari psihice nu numai prin administrarea lor, ci si prin suspendare, intreruperea administrarii lor survenind in mod voit, terapeutic, sau prin imposibilitatea de a le mai procura. Fenomenele carentiale, sunt tot atat de grave, ca si cele produse de administrarea toxicului. In afara de alcoolomanie, se noteaza: morfinomania, cocainomania, kelenomania, eteromania, heroinomania, necesitatea administrarii de hasis etc. Insasi dependenta de droguri, de medicamente in cantitati mari, devine toxicomanie (este cunoscuta dependenta bolnavilor de meprobamat, de substante psihotone ca Suplinul). Substantele toxice pot fi utilizate si sub forma de cocteil, subiectul devenind politoxicoman.

Morfinomania este din ce in ce mai putin raspandita la noi in tara. Debutul mor-finomaniei este de obicei involuntar, ocazionat de o interventie chirurgicala, un Tratament de soc nervos posttraumatic etc. Obisnuinta se instaleaza curand, dupa a 2-a sau a 3-a repetare a administrarii substantei, prin faptul ca morfina da o senzatie de buna dispozitie, de exaltare a functiilor psihice, de crestere a capacitatii de munca. Aceasta perioada poate dura 3-4 saptamani ("luna de miere a toxicomanilor"). Dupa aceasta perioada urmeaza dependenta: individul simte nevoia de morfina, de a creste treptat doza, pentru a obtine acea stare placuta de euforie de la inceput; in curand nu mai poate scapa de dorinta - si in acelasi timp, de necesitatea - de a folosi drogul. Toxicomanul recurge la tot felul de manevre spre a si-1 procura. Dorinta de a-si administra imediat morfina, dupa ce intra in posesia ei, il impinge la injectarea precipitata, prin haine, fara a mai lua masuri de sterilizare etc. Treptat, activitatea psihica diminueaza, pacientul isi neglijeaza familia, serviciul, se degradeaza moral, singura sa preocupare fiind procurarea morfinei. Se instaleaza o degradare somatica moartea putand surveni prin afectiuni intercurente. In Extremul Orient sunt foarte raspandite prizarea sau utilizarea opiului sau a cocainei, iar in America Centrala, a marijuanei sau hasisului, preparate extrase din plante de tipul Cannabisindica (canepa indiana).

Tratamentul toxicomaniilor este uneori foarte greu, deoarece suprimarea dro­gului provoaca fenomene carentiale greu de suportat. Primul deziderat este intre­ruperea treptata, incepand cu administrarea unei jumatati din doza declarata de pacient. Intreruperea brusca sau chiar reducerea treptata pot fi insotite de aparitia unei stari de agitatie. Se injecteaza barbiturice, tranchilizante minore, doze eutro-fice de insulina, vitamine, extracte de ficat. Tratamentul este indelungat, iar supra­vegherea pacientului si a celor ce vin sa-1 viziteze, face parte tot din masurile te­rapeutice, pentru a impiedica pe oricine, care, inconstient, ar aduce bolnavului to­xicul dorit. Ca medicatie se mai poate folosi metadona. Neurolepticele se administreaza numai in sindromul de sevraj din psihozele toxice.