Este o afectiune endocrina relativ frecventa, aparand indeosebi la purtatorii de gusa. Tiroida este de obicei marita, nodulara, nedureroasa, aderenta la trahee, pe care o comprima atunci cand tumoarea atinge dimensiuni mari. Compresiunea nervului recurent provoaca raguseala, deoarece produce paralizia coardei vocale. Printre fenomenele de compresiune se mai numara si jena la deglutitie, senzatia de tuse, greutatea la respiratie. Pot exista forme de cancer si cu noduli de consistenta moale.

Semnul constant si obligatoriu este gusa. Gusa nodulara, cu unul sau mai multi noduli, este suspecta de cancer. Suspiciunea creste, cand glanda se dezvolta rapid sau cand, in cazul unei gusi vechi, se constata cresterea brusca a acesteia. Duritatea gusii este de obicei un semn de degenerare maligna.

Diagnosticul clinic de cancer tiroidian este doar prezumtiv. Pentru precizarea diagnosticului se recurge la o serie de teste. Cel mai important este testul scintigra-mei tiroidiene: se da bolnavului sa bea o cantitate anumita de iod radioactiv si se cerceteaza apoi profilul tiroidian, care in mod normal are aspect de fluture; daca pe scintigrama apar noduli "reci", adica noduli care nu capteaza iodul, se presupune existenta unei tumori maligne. Diagnosticul de certitudine este dat insa numai de examenul histologic al tesutului tiroidian.

Tratamentul cancerului tiroidian este operator si consta in extirparea glandei in totalitate (tiroidectomie totala) si a eventualilor ganglioni cervicali, in caz de metastazare. In ultimul timp se aplica tot mai mult terapia cu iod radioactiv in doze mari si repetate. Daca Tratamentul este instituit precoce, se pot obtine supravietuiri apreciabile, mai ales in formele cu malignitate redusa.