Sunt inflamatii ale seroasei peritoneale cu evolutie indelungata,
cu etiologie variata si cu aspecte anatomo-clinice polimorfe.
Dupa etiologia lor, exista peritonite tuberculoase si
netuberculoase.
PERITONITA TUBERCULOASA
Etiopatogenie: frecventa bolii este destul
de mare, aparitia ei presupunand existenta prealabila
a unei infectii tuberculoase in organism. Peritonita tuberculoasa
apare, cu deosebire, in perioada de hipersensibilitate
din evolutia tuberculozei. Seroasa este insamantata cel
mai frecvent in perioada primara si de generalizare limfo-hematogena
a tuberculozei, pe cale hematogena sau limfatica fie de
la un focar tuberculos extraabdominal (pulmonar, pleural,
osteo-articular), fie de la o tuberculoza ganglionara
abdominala, intestinala, genitala, fie chiar prin infectarea
directa a peritoneului de la un afect primar sau sancru
de inoculare intestinal. In faza secundara a tuberculozei
poate aparea peritonita bacilara, prin diseminari hematogene
tardive (din focare tuberculoase pulmonare, osteo-articulare),
prin propagarea limfatica sau prin contiguitate (de la
o tuberculoza genitala, intestinala, ganglionara, abdominala).t1f555tp67mmr
Peritonita tuberculoasa poate fi izolata, numai pe seroasa
peritoneala, dar poate fi asociata cu interesarea seroasei
pleurale (pleuro-peritonita) sau sa intereseze mai multe
seroase (pleuro-pericardo-peritonita sau poliserozita
tuberculoasa).
Boala este mai"frecventa la femei decat la barbati
si apare, mai ales, la adolescenti si adulti tineri,
dar nici varsta inaintata nu este exclusa.
In aparitia peritonitei bacilare mai pot interveni si
unii factori adjuvanti: lipsuri alimentare, surmenaj,
boli infectioase anergizante (tuse convulsiva, rujeola,
gripa), tulburari neuro-endocrine ale pubertatii.
Anatomie patologica: in orice proces tuberculos
la nivelul peritoneului, leziunile pot evolua sub aspectele:
exsudativ, productiv si fibros, care dau, dealtfel, si
denumirile formelor anatomo-clinice: forma ascitica, forma
ulcero-cazeoasa, forma fibro-cazeoasa, forma fibroasa.
In forma ascitica, peritoneul este congestionat, cu granulatii
tuberculoase diseminate, cavitatea este plina cu un exsudat
sero-citrin, bogat in fibrina. In forma ulcero-cazeoasa
se gasesc mase de cazeum inconjurate de tesut fibros,
membrane, bride, ganglioni limfatici infiltrati si mariti
(unii cazeificati), ulceratii, fjstule, supuratii; ansele
intestinale pot fi aglutinate.
In forma fibroasa, fibrina se vascularizeaza si este inlocuita
cu tesut colagenic, fibros, provocand bride, aderente
peritoneale, care pot determina compresiuni de organe,
ocluzii sau subocluzii.
Simptomatologie: aspectele clinice ale peritonitelor
bacilare sunt variate in functie de evolutia lor (acute,
subacute, cronice), de forma anatomica (ascitica, ulcero-cazeoasa,
fibroadeziva) si de localizare (generalizata, localizata).
Peritonita tuberculoasa acuta
Poate sa apara in cadrul unei granulii, al unei poliserozite
sau poate fi solitara. Fenomenele generale sunt: stare
generala alterata, febra ridicata si neregulata, adinamie,
cefalee, transpiratii. Fenomenele locale se manifesta
prin dureri abdominale difuze, meteorism, ascita discreta
si, de multe ori, imbraca aspectul unui abdomen acut.
O anamneza atenta va evidentia existenta semnelor de impregnare
bacilara cu cateva saptamani mai inainte: scadere ponderala,
oboseala, indispozitie, inapetenta, transpiratii, ascensiuni
febrile. Formele acute pot fi uneori localizate: periceco-apendicular
sau perihepatic, cu alterarea starii generale.
Peritonita tuberculoasa subacuta
Se manifesta, de obicei, cu tabloul clinic al pleuro-peritonitei
(sindromul Fernet-Boulland, iar cand se asociaza si o
mediastinita - sindromul Hutinel). La inceput apar semnele
de impregnare tuberculoasa; mai tarziu apar semnele peritonitei
si ale pleureziei unilaterale sau bilaterale. Abdomenul
se mareste, devine sensibil lapalpare, apar semne de ascita;
se pun in evidenta si semne de pleurezie, mai des exsudativa.
Bolnavul este febril, starea generala putin alterata.
Lichidul obtinut prin punctia pleurala sau abdominala
este serocitrin, cu reactia Rivalta pozitiva; examenul
citologic arata predominanta limfocitelor; inocularea
la cobai tuberculizeaza animalul; mai rar se poate gasi
bacilul Koch pe medii de cultura speciale (Lowenstein).
Peritonita tuberculoasa cronica
Poate sa imbrace diferite aspecte: ascitica, uscata, fibro-cazeoasa,
adeziva.
Forma ascitica, frecventa la fetele tinere, debuteaza
insidios, cu febra usoara, astenie, inapetenta, slabire,
greturi, varsaturi, constipatie, diaree; apoi in 2 - 3
saptamani apare meteorismul, urmat de ascita, care devine
abundenta ("abdomen de batracian"); lichidul este
un exsudat serocitrin, bogat in limfocite.
Forma uscata, mai des intalnita la copii si la
adolescenti, se manifesta prin semne de impregnatie bacilara,
dureri abdominale continue, colici, meteorism, sensibilitate
la apasare si la decomprimarea brusca.
Forma fibro-cazeoasa sau ulcero-cazeoasa apare
mai des la adulti si este mai grava. Faza prodromala este
ilustrata de aceleasi semne de impregnare tuberculoasa;
apoi starea generala se altereaza progresiv, febra este
neregulata, pielea palida, subtire si lucioasa; apar dureri
periombilicale, constipatie si diaree, abdomenul se mareste,
durerile abdominale se accenteaza. La nivelul abdomenului
exista zone de sonoritate si zone de matitate ("tabla
de sah"), se palpeaza impastari, formatiuni tumorale
neomogene ("gatouri").
Forma adeziva (fibro-adeziva, plastica) este deseori
secundara uneia dintre formele descrise anterior; apar
aderente multiple, bride care comprima, tractioneaza sau
stranguleaza diferite organe, producand tulburari: staza,
constipatie, fenomene subocluzive, ocluzie intestinala.
Comprimarile pe nervi provoaca dureri de tip nevralgic.
Abdomenul este excavat sau balonat, cu impastari sau cu
rezistente localizate sau difuze.
Evolutia peritonitei tuberculoase, ca si prognosticul
ei, nu mai prezinta gravitatea cunoscuta in trecut. Datorita
tuberculostaticelor si corticoterapiei, manifestarile
clinice sunt mult atenuate, durata suferintei este scurta
si vindecarea se obtine in aproape toate cazurile.
Diagnosticul poziti v se bazeaza pe semnele de
impregnare tuberculoasa, pe semnele generale si pe simptomatologia
abdominala. Antecedentele personale si colaterale, varsta
si eventual existenta altor localizari bacilare sprijina
diagnosticul. Depistarea bacilului Koch prin insamantari
pe medii de cultura sau prin inoculare la cobai confirma
diagnosticul.
Diagnosticul diferential in formele ascitice se
face prin eliminarea cauzelor care duc la marirea de volum
a abdomenului (sarcina, chisturi ovariene etc.) si a ascitelor
din alte determinari (ciroze, insuficiente cardiace, tromboze
portale).
Profilaxia peritonitei tuberculoase este aceeasi
cu a tuberculozei in general: depistarea, izolarea si
tratarea tuberculosilor; Tratamentul prompt al
bolilor anergizante; vaccinarea B.C.G.; asigurarea unor
conditii bune de viata, de locuit, de igiena; alimentatie
rationala.
Tratamentul curativ este igienic, dietetic,
medicamentos, cu agenti fizici si chirurgical.
Igienic: repausul la pat se recomanda pana la reabsorbtia
ascitei si in tot cursul semnelor de evolutivitate: stare
generala alterata, febra, V.S.H. crescuta. Activitatea
va fi reluata progresiv, in timp indelungat; camera va
fi aerisita permanent; cura climaterica este indicata.
Dieta in fazele acute (febra) consta in alimentatie
usoara; ulterior, un regim bine echilibrat caloric (3
500 cal.), bogat in proteine.
Tratamentul etiologic prevede chimioterapia
si antibioterapia tuberculostatica. Streptomicina, izoniazida
(H.I.N.) si PAS sunt medicamente de baza. Se asociaza
2 - 3 tuberculostatice. In cazuri de rezistenta la acest
Tratament se mai pot folosi si alte tuberculostatice:
rifampicin, Tebemicin, Fintozid, Nizotin (Amidazin), viomicina,
Tiocarlid, etambutol.
Tratamentul patogenic se realizeaza prin
administrarea cortizonicelor in doze antiinflamatorii:
prednison 40 - 60 mg/zi, scazand progresiv pana la 15
- 20 mg/zi, doza care se mentine inca 10-15 zile dupa
resorbtia exsudatului sau dupa trecerea episodului evolutiv.
Tratamentul simptomatic si adjuvant se face
cu analgezice, antiemetice, laxative in caz de constipatie,
pansamente in caz de diaree; vitaminele C, A, D, complex
B, calciu, anabolizante: Naposim, clortestosteron (Steranabol),
Madiol, Nerobolil.
Fizioterapia se recomanda numai in absenta leziunilor
pulmonare. Se folosesc helioterapia (la mare, la munte
si chiar la campie) si actinoterapia locala abdominala,
in doze progresive.
Tratamentul chirurgical are o indicatie
de necesitate in formele cu ocluzie sau fistule. -
Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |