Definitie: pancreatita cronica este o boala caracterizata prin leziuni cronice, infla­matorii si degenerative, cu evolutie spre scleroza si insuficienta pancreatica, provocata de reducerea sau de disparitia tesutului glandular.

Anatomopatologe prezinta scleroze mutilante, nodulare, segmentare sau difuze, asociate cu calcificari, afectand sau distrugand pancreasul exocrin si mai putin pe cel endocrin, avand drept rezultat insuficienta pancreatica exocrina (steatoree, azotoree) si endocrina, ducand la diabet.

Pancreatita cronica are doua Forme clinice: pancreatita cronica recurenta, in care episoadele acute determina leziuni care se adauga celor preexistente si pancreatita cronica propriu-zisa, in care evolutia este cronic progresiva, fara crize acute. Se descrie si o pancreatita calcifianta. Forma recurenta are o etiologic asemanatoare pancreatitei acute, pe primul plan situandu-se litiaza biliara. Colecistectomia, adeseori, opreste evolutia.

Etiopatogenie: pancreatitele cronice sunt, de obicei, secundare bolilor organelor din vecinatate, ele fiind mai totdeauna asociate cu alte afectiuni. Frecventa este greu de apreciat, datorita incertitudinii diagnosticului in foarte multe situatii, dar dintre afectiunile pancreasului, forma de pancreatita cronica este cea mai frecventa; apare mai des la barbati, indeosebi dupa varsta de 45 de ani.

Pancreatitele cronice se asociaza mai ales cu urmatoarele afectiuni: litiaza bi­liara, angiocolite, colecistopatii, boala ulceroasa, ciroze, hepatite.

Destul de frecvent pancreatita cronica este datorata cronicizarii pancreatitelor catarale din cursul bolilor infectioase (parotidita epidemica, hepatita epidemica, febra tifoida, septicemii); se mai poate transforma in pancreatita cronica si o steatonecroza pancreatica.

In aparitia pancreatitelor cronice pot interveni si factori toxici exogeni (cel mai frecvent alcoolismul), toxice endogene (uremie, factori alergici, alimentari), boli de nutritie (diabet, pelagra), carente vitaminice, boli de colagen.

Etiologic, pe primul plan se situeaza doi factori: alcoolismul cronic (Franta, Italia, Elvetia, USA) si malnutritia (denutritia proteica), prezenta in Asia si Africa.

Simptomatologia pancreatitelor cronice este complexa, ea depinzand atat de tulburarile functiei pancreatice si de corelatiile morfo-functionale ale pancreasului cu organele vecine, cat si de tulburarile neuro-reflexe; pe de alta parte, pot predomina tulburarile exocrine ori cele endocrine sau pot coexista ambele. Toate acestea realizeaza sindromul pancreatic cronic, constand in:

- Manifestari dispeptice: anorexie fatade grasimi, greturi, varsaturi, meteorism, flatulenta, diaree si constipatie alternand respiratie urat mirositoare, sialoree.

-  Durerile pot avea un caracter constant, intrerupt de exacerbari, sau crizele dureroase pot alterria cu perioade de acalmie. Crizele dureroase apar neregulat, de obicei in legatura cu pranzuri bogate sau dupa consum de alcool. Durerea este localizata in epigastru - caracteristica durere "in bara", avand iradieri variate: spre hipocondrul stang, umarul stang, spre stanga coloanei vertebrale, precordial sau in tot abdomenul; criza dureroasa este insotita de paloare, anxietate, transpiratii.

- Tulburarile metabolismului glucidic pot imbraca fie forma hiperinsulinismului (ameteli, lipotimii, transpiratii reci, senzatie de foame), fie a hipoinsulinismului (cu manifestari de diabet zaharat).

- Manifestari generale si la distanta: slabire accentuata ("ftizia pancreatica"), parestezii, polinevrite, depresiuni nervoase sau stari de agitatie, tulburari psihice.

- Simptomatologie determinata de suferinta organelor vecine: sindrom solar, cu dureri permanente sau in crize, varsaturi, tendinta la sincopa, stari de colaps; icter mecanic; staza duodenala; hipertensiune portala;

Simptome cardio-vasculare: hipotensiune, tulburari de ritm;

Simptome pulmonare (bronsite).

Examenul obiectiv al abdomenului evidentiaza sensibilitate in zona pancrea-tico-coledociana, dureri la palpare sub rebordul costal stang si, mai rar, o forma­tiune transversala pancreatica.

Examene de laborator, examenul coprologic arata scaune de fermentatie sau de putrefactie, scaune decolorate, continand resturi alimentare. La microscop se ob­serva grasimi neutre nededublate, cristale de acizi grasi, fibre musculare nedigerate (steatoree si creatoree).

Tubajul duodenal obtine un suc duodenal tulbure, care contine elemente infla­matorii; fermentii pancreatici sunt in cantitati scazute.

La examenul sangelui se constata mai frecvent o scadere, mai rar o crestere a fermentilor pancreatici. Aceleasi rezultate se obtin si la cercetarea fermentilor pan­creatici in urina.

Examenul radiologie poate arata: largirea si deformarea cadrului duodenal, marirea spatiului retrogastric, impingerea in sus a portiunii antropilorice, uneori litiaza pancreatica; tot radiologie se pot constata afectiuni asociate: litiaza biliara, ulcer, staza duodenala etc.

Ca investigatii de laborator mai citam: bilirubina si fosfataza alcalina frecvent crescute, cateterizarea canalului pancreatic, testul cu tripeptice si cel cu D-xiloza (urinar), primul patologic, al doilea normal in cazul bolnavilor cu pancreatita, co-langiografia, angiografia selectiva, ecografia care poate arata edem si calcificari.

Evolutia pancreatitei cronice este de lunga durata si depinde indeosebi de afec­tiunea primitiva sau de afectiunile asociate (care intretin suferinta pancreatica). Pancreatita acuta se poate complica: steatonecroza pancreatica, litiaza pancreatica si coledociana, infectii secundare, diabet zaharat, sindrom de denutritie, osteoporoza. - Diagnosticul este dificil. Trebuie sa ne gandim, in primul rand, la o pancreatita cronica in caz de sindrom dispeptic, mai ales daca acesta este insotit de slabire si astenie. Diagnosticul este confirmat de examenele de laborator, care deceleaza insuficienta pancreatica. La nevoie, recurgem la probe de incarcare cu grasimi sau la hiperglicemia provocata.

Pentru diagnostic pledeaza: durerea epigastrica aproape permanenta, cu intensi­ficari postprandiale, cu iradiere posterioara sau in hipocondrul stang, durere necal­mata de antiacide si anticolinergice, atenuata de pozitia in anteflexie, insotita de pierderea in greutate, de steatoree in materii fecale si, uneori, de prezenta diabetului zaharat. Triada steatoree, diabet, calcificari pancreatice, este extrem de sugestiva pentru diagnostic.

Diagnosticul diferential trebuie sa excluda cancerul pancreatic, boliie cailor bi­liare, ulcerul gastro-duodenal, hernia hiatala si colonul iritabil.

Prognosticul este in general bun, depinzand de afectiunile asociate, de intinde­rea si vechimea leziunilor pancreatice.

Tratamentul profilactic consta in prevenirea si tratarea corecta si la timp a afec­tiunilor care provoaca pancreatita cronica.

Tratamentul curativ trebuie sa se adreseze atat tulburarilor si

Simptomelor pan­creatice, cat si afectiunilor primitive sau asociate.

Tratamentul medical va urmari: crutarea pancreasului printr-o dieta adecvata, combaterea

Simptomelor si corectarea insuficientei pancreatice. Dupa caz se vor administra: acidifiante (care stimuleaza si secretia pancreatica), colagoge usoare (Colebil, Boldocolin, Peptocolin, Fiobilin). Pentru substituirea deficitului pancrea­tic se vor administra fermenti pancreatici: Triferment (in doze mari: 4-5 com­primate, de 3 ori/zi, dupa mese) sau Mexaze.

In caz de dureri si spasme se prescriu antispastice, procaina i.v., procaina in asociere cu papaverina si atropina, sedative centrale (fenobarbital, bromuri). La nevoie, se fac infiltratii paravertebrale cu procaina. In cazurile cu stari febrile se vor administra antibiotice; s-au obtinut rezultate bune si dupa administrarea lor pe sonda duodenala.

Tratamentul balnear are efecte favorabile; se recomanda statiunile Slanic Moldova, Sangeorz, Calimanesti, Caciulata.

Fizioterapia cu ultrascurte si ultraviolete s-a dovedit deseori eficienta.

Tratamentul chirurgical este indicat in caz de litiaza biliara, in pancreatitele indurate ale capului pancreasului, insotite de icter si in cazurile de prindere a plexului solar, in care mijloacele terapeutice medicale se dovedesc ineficiente.

Sintetizand, Tratamentul urmareste:

- dieta de crutare, cu interzicerea definitiva a alcoolului, a meselor copioase si bogate in grasimi, recomandarea de mese mici si frecvente, cu aport mai bogat in proteine, 1,5 (calorii/kg corp), si cu reducerea grasimilor sub 60 g in 24 de ore.

- combaterea durerii prin anticolinergice: Scobutil. Pro-Banthine, trei compri­mate pe zi, Algocalmin si evitarea opiaceelor.

-  corectarea insuficientei pancreatice cu extracte pancreatice (Triferment, Cotazym, Festal, Nutrizym etc), antiacide si blocante receptori H2 (cimetidina si ranitidina), cu o jumatate de ora inaintea meselor.

- Tratament chirurgical, in formele cu dureri intense, care nu cedeaza la trata­mentul medical corect administrat. Tratamentul chirurgical este uneori necesar si in pancreatitele cronice insotite de complicatii.