Definitie: duodenita consta in inflamatia acuta sau cronica a mucoasei duode­nale si, cel mai adesea, este asociata cu o gastrita sau cu o jejunita.

Etiologie: duodenitele pot fi provocate de mai multi factori.

Duodenitele acute cunosc cauze toxice - exogene si endogene - si cauze infec-tioase. Duodenitele cronice sunt provocate de: infestari cu paraziti cu sediul in duoden, infectii microbiene atenuate, intretinute de o vezicula biliara infectata; procese alergice, intoxicatii cu alcool, staza duodenala, afectiuni endocrine.

Anatomie patologica: duodenitele pot prezenta varietati anatomopatologice (su­perficiala, interstitiala, atrofica). La examenul macroscopic se constata o mucoasa hiperemiata, cu pliurile usor tumefiate; in formele atrofice apare o suprafata neteda, transparenta, albicioasa, cu pliurile sterse.


Simptomatologie: duodenita acuta izolata este extrem de rara; de regula este asociata: gastro-duodenita acuta, gastro-duodeno-enterocolita acuta. Simptomato­logia ei se confunda in aceste cazuri cu aceea a afectiunilor asociate. De foarte multe ori, duodenita cronica preceda sau insoteste ulcerul duodenal si se manifesta prin dureri in epigastru, paraombilical drept sau in hipocondrul drept si cu senzatie de arsuri, care apar la un interval de timp dupa mese si sunt atenuate prin ingestia de lapte sau de alcaline; tulburarile acestea nu au periodicitate, aparitia lor insemnand aparitia ulcerului. Semnele proprii duodenitei sunt greata, inapetenta, senzatia de varsatura, astenia, cefaleea, iritabili talea, uneori scaderea in greutate. La examenul obiectiv se constata limba saburala si dureri la presiune in epigastru si paraombilical drept.

Tubajul duodenal ne da unele indicatii de inflamatie duodenala: sonda patrunde cu greutate in duoden si de multe ori este aruncata inapoi in stomac. Lichidul duo­denal este tulbure, floconos, cu mucus; la microscop se vad multe celule epiteliale, leucocite si, uneor, lamblii.

Examenul radiologie: mucoasa apare cu pliuri largite si neregulate, cu aspect polipoidal, de "fagure de miere"; exista motricitate modificata: hipertonie, spasme, hipotonie, staza; bulbul poate avea un contur neregulat.

Evolutia duodenitelor acute este de obicei spre vindecare, prin instituirea la timp a Tratamentului. Duodenitele cronice au o evolutie lunga, cu dureri permanente, cu scurte perioade de liniste.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe semnele clinice si este confirmat cu ajutorul radiografiei. La diagnosticul duodenitei trebuie sa se aiba in vedere suferintele organelor vecine si sa se precizeze boala originara.

Diagnosticul se bazeaza pe un sindrom clinic polimorf, acut sau cronic, care apare mai frecvent in infectii sau intoxicatii, agresiuni toxice, alimentare, abuzuri alcoolice, tabagism, igiena alimentara defectuoasa, stress-uri, parazitoze, ciroza si insuficienta cardiaca. Duodenita se asociaza frecvent unei componente gastritice, cand domina varsaturile si uneia enteritice, cand domina diareea. Este mai frecventa la femei de 30 - 40 ani. Durerile simuleaza ulcerul, dar periodicitatea este diferita. Adeseori sunt prezente: inapetenta, varsaturi alimentare, greturi, balonari postprandiale neregulate, exacerbate in perioade de 2 - 3 zile. Sucul duodenal este tulbure sau floconos, uneori hemoragie. Examenul radiologie si endoscopic precizeaza diagnosticul. Diagnosticul diferential trebuie facut, in primul rand, cu ulcerul duodenal; nu trebuie pierdut din vedere faptul ca ulcerul postbulbar nu este atat de rar pe cat se credea. Duodenita mai trebuie deosebita de gastrite, colecistite, pancreatite, di-verticulite.

Tratament profilactic: se impune pastrarea unei corecte igiene alimentare si tratarea corecta si la timp a bolilor care pot duce la duodenita.

Tratamentul curativ va fi igieno-dietetic, ca in boala ulceroasa. In duodenita acuta, dieta va fi aceeasi ca in gastro-duodenita acuta, respectiv, gastro-enterocolita acuta.

Tratamentul medicamentos va fi acelasi ca in boala ulceroasa: alcalinizare pre­lungita, pansamente, sedative.

Pentru parazitozele depistate, se va face Tratamentul antiparazitar. In unele si­tuatii, cand se constata infectii, se va recurge la antibiotice. Vor fi tratate totdeauna si suferintele organelor vecine: colecist, pancreas.