Colonul iritabil este un sindrom caracterizat prin diverse tulburari functionale si colici fara substrat organic, in care, clinic, predomina durerea colica, tulburarile de tranzit (constipatie, diaree sau alternanta ambelor) si uneori eliminari rectale de mucus. Unii autori disting doua forme principale: colonul spastic, forma cea mai frecventa, cu dureri abdominale, constipatie si uneori eliminari de mucus si diaree (emotionala), fara dureri, cu scaune moi sau apoase, lipsite de sange.

Este cea mai frecventa actiune a tubului digestiv. Se intalneste la 15 - 30% dintre persoanele aparent sanatoase, fiind mai frecventa intre 20 - 40 ani, de obicei la femei. Etiologia. Au fost incriminate componenta ereditara sau familiala, alergia, inflamatiile intestinale (enterite infectioase si dizenterie), alimentatie saraca in fibre vegetale, deficite enzimatice, hormoni intestinali si mai ales factori psihici. La multi bolnavi se gasesc trasaturi nevrotice, isterice, anxioase, depresive. La peste jumatate din bolnavi se depisteaza stress-uri psihice, situatii conflictuale, surmenaj, fenomene de obicei intalnite la femei. Factorul psihic se regaseste in etiologia sau in declansarea

Simptomelor in 70% din cazuri. In colonul spastica abuzul de laxativa este foarte frecvent. Alimentatia nerationala, tutunul si alcoolul, suprasolicitarile psihice si sedentarismul joaca, de asemenea, un rol important.

Clinic, bolnavii prezinta tulburari de tranzit intestinal: constipatie, diaree, sau alternanta de constipatie cu diaree. Constipatia este de obicei insotita de dureri abdominale, meteorism sau balonari dureroase, scaun dur, cu excremente ca de oaie sau in forma de creion. Bolnavii folosesc in mod abuziv laxative sau clisme. Formele cu diaree prezinta scaune moi sau apoase, cu sau fara dureri abdominale, de obicei matinale, uneori imperioase, explozive. Fenomenele descrise sunt fa­vorizate de ingestia de lapte sau sucuri de fructe, stress-uri emotionale. Alteori diareea este postprandiala. Frecvent apare "falsa diaree" - eliminari de fecale frag­mentate, amestecate cu mucus, si provocate de coprostaza. Falsa diaree este frec­venta in formele cu constipatie. Uneori scaunul este exclusiv mucos si se prezinta sub forma de membrane. De aici denumirile de colita mucoasa sau muco-membranoasa. Sangele este rar prezent si numai in cazuri de hemoroizi sau fisuri anale. Durerile abdominale sunt constante, uneori difuze, alteori apar pe traiectul colonului, la nivelul cecului si in ambele flexuri, sau prezinta un caracter migrator. Variaza de la senzatia de presiune, arsura, greutate, pana la colica violenta. Durerile pot fi interpretate ca fiind de origine pancreatica, renala, cardiaca, apendiculara, colecistica sau anexiala. Durerile apar mai frecvent dimineata si dispar in cursul activitatii, pot aparea si postprandial si exceptional noaptea. De obicei dispar dupa defecatie sau eliminare de gaze. Mai pot aparea si tulburari dispeptice: greata, inapetenta, tulburari de deglutitie, varsaturi, eructatii, pirozis, borborisme, flatulenta.

Simptomele neuro-psihice sau neuro-vegetative sunt frecvente (stari depresive, insomnie, cefalee, transpiratii, disurie, prurit anal sau vulvar). Starea generala este de obicei buna, in contrast cu suferintele acuzate de bolnav. La presiune apar dureri difuze sau localizate. Continutul de gaze este marit, iar scaunele sunt mai inchise la culoare si frecvent consistente.

Examenul radiologie evidentiaza un colon mai ingustat, cu haustratii frecvente si adanci. Evolutia este cronica, intermitenta. Prin Tratament corect, 30% se remit, 20% raman cu

Simptome minore, iar restul nu raspund la Tratament.

Colopatiile functionale sunt afectiuni ale intestinului gros, care nu prezinta un substrat inflamator, dar care, cu timpul, se pot insoti de fenomene inflamatorii ale mucoasei, transformandu-se in colite.

Sunt cele mai frecvente afectiuni ale intestinului gros si de multe ori au fost in mod eronat etichetate drept colite. Ele implica un ansamblu de tulburari motorii, secretorii si ale florei microbiene (dismicrobism), si pot fi primitive, idiopatice si secundare.

Colopatiile functionale primitive sunt datorate tulburarilor de motilitate ale co­lonului, perturbarilor secretorii sau dismicrobismului. Unele dintre aceste colopatii au ca manifestare predominanta constipatia:

- constipatia de evacuare sau diskinezia rectala - afectiuni in care bolul fecal ajunge in timp normal la rect, insa acesta nu are capacitatea sa-1 evacueze;

- constipatia prin perturbarea progresiunii colice, in care examenul radiologie arata, pe parcursul colic una sau mai multe zone de spasticitate care intarzie tranzitul;

- colopatia cu false diaree, in care dupa o perioada mai mult sau mai putin lunga de constipatie, apare o evacuare mai bogata si repetata, dand impresia ca este vorba despre diaree. In aceasta situatie s-ar putea ca prin diskinezie rectala sa se ajunga la o iritatie regionala.

In alte colopatii functionale pe primul plan se manifesta diareea, citind in acest sens:

- diareele motorii pure, care au un substrat psiho-emotional (emotii puternice, stari depresive, anxietate) sau sunt provocate de bauturi foarte reci, de frig, de umezeala sau de caldura mare;

- diareea de putrefactie, mai rara, reflecta predominanta florei de putrefactie.

Colopatiile functionale secundare sunt cauzate fie de spine iritative la nivelul
Intestinului gros, fie de boli functionale sau organice dinafara colonului. In cadrul acestora pot fi recunoscute tulburari motorii, secretorii si de disbacterioza.

La nivelul colonului pot exista o serie de siiuatii care sa constituie factorul declansator al unei colopatii functionale: ptoza colonului, megadolicocolonul, diverticuloza intestinului gros, modificarile de pozitie ale diferitelor segmente ale intestinului (cec subhepatic, colon drept ptozat in bazin etc); dar si in afara colonului exista foarte multe afectiuni digestive si extradigestive care pot fi responsabile de tulburari functionale la nivelul acestuia: insuficienta secretorie gastrica (stomac rezecat, cancer gastric, anemie Biermer), insuficienta pancreatica, insuficienta hepatica, ictere obstructive, litiaza biliara, formatiuni tumorale abdominale (prin modificarile de pozitie ale colonului), afectiuni inflamatorii ale aparatului genital feminin, boala Basedow, boala Addison.

Colopatiile functionale idiopatice, fara cauze bine precizate, se evidentiaza prin tulburari motorii si secretorii ale intestinului gros, mentionand in acest sens: colopatia mucomembranoasa si colopatia mucoasa;

- colopatia muco-membranoasa are o evolutie periodica, cu crize manifestate prin dureri violente si scaune cu mucus abundent si false membrane, crize care dureaza de la cateva ore pana la 2 - 3 zile. Afectiunea este caracterizata prin hiper-vagotonie, cu spasticitate mare a colonului si cu manifestari generale (ameteli, lipitomii, transpiratii); crizele cedeaza spontan sau la administrarea de antispastice;

- in colopatia mucoasa exista o dilatatie a intestinului gros, se elimina mult mu­cus, iar durerile sunt de mica intensitate.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe trei elemente:

- un complex simptomatic care reflecta un raspuns fiziologic intestinal exagerat sau alterat;                                                                                           .

- prezenta unor factori psiho-emotionali;

- excluderea bolilor organice.

Diagnosticul diferential este adeseori dificil si reclama numeroase investigatii: radiologice, colonoscopice, cu sau fara biopsie, pasaj baritat gastro-intestinal, exa- menul cailor biliare, ecografia abdomenului superior si uneori chiar laparoscopie. Trebuie excluse majoritatea afectiunilor abdominale (despre care s-a vorbit deja) si chia~ suferinte endocrine (hipertiroidism).

Tratamentul, desi numai simptomatic, trebuie individualizat. Se incepe cu mica psihoterapie, prin linistirea si educarea bolnavului. Servirea meselor se face la ore regulate, miscarea si somnul vor fi dozate suficient, se va suprima sau reduce alcoolul si tutunul. Se practica gimnastica respiratorie sau generala, inotul, baile calde etc. Indicatiile dietetice sunt reduse. Regimul se adapteaza experientei bolnavului, tinandu-se seama de alimentele pe care acesta le tolereaza. Se evita* alimentele care baloneaza (legume pastai, varza, ridichi, cartofi), fructele crude, citricele, nucile, grasimile prajite, ciocolata. Alimentatia bogata in fibre este baza Tratamentului. Se incepe cu tarate de grau mai mari, 14 zile, de 3 x 2 lingurite, apoi se creste progresiv. Laptele este contraindicat atunci cand nu este tolerat. Se evita alimentele reci sau fierbinti si apele carbo-gazoase. Cand domina suferinta psihica, se administreaza tranchilizante si sedative (Napoton, mepropamat, diazepam). La ceilalti bolnavi se administreaza fenotiazinice. Spasmele si colicele, sunt influentate de prisnite alcoolizate, aplicate timp de 1 - 2 ore, de obicei seara. Anticolinergicele (Scobutil, Scobutil compus, Fobenal), uneori metoclopramid (Reglan) sau spamoliticile derivate din rezerpina (Duspatal 100 mg in 24 h), sunt foarte utile.

In sindromul de fermentatie, regimul trebuie sa fie adecvat. Se administreaza Saprosan, Mexaform si fermenti digestivi. Constipatia se combate cu activitate fizica, reeducarea defecatiei, alimentatie bogata in celulozice care faciliteaza tranzitul intestinal, ulei de parafina sau magnezia usta. Se va combate intotdeauna abuzul de laxative, mai ales iritante si vegetale. In formele cu diaree, se recomanda repaus dupa mese, se exclud dulciurile concentrate, laptele, sucurile de fructe si anticolinergicele. Sunt utile sarurile de aluminiu si carbonatul de calciu. In toate cazurile se combate disbacteria intestinala, cu lactobacili (Ribolac), Talazol, Saprosan, bacili subtilis (Bactisubtil). Se trateaza intotdeauna hemoroizii.