Urechea este organul care percepe sunetele. Este formata din 3 segmente: urechea externa sau pavilionul urechii, urechea medie (transmitatoare) si urechea interna (perceptoare de sunete). Urechea externa are conductul auditiv acoperit cu peri si secretie de sebum -cerumen - care fixeaza si elimina spre exterior, corpurile solide mici intrate aici. Urechea medie are casa timpanului (limitata la exterior de o membrana) si lantul oscioarelor auditive (ciocanul, nicovala si scarita) articulate intre ele. Membrana timpanului e alcatuita din fibre elastice, cu care orice frecventa intre 20 si 20000 Hz/sec isi gaseste zona de vibratie.

Prin oscioarele auditive lipite pe partea interna a timpanului, vibratia este transmisa mai departe la urechea interna (labirintul) prin fereastra ovala lipita de talpa scaritei care pune in vibratie lichidul din canalul timpanic al melcului (rampa timpanica). Vibratiile se transmit in lungul acestui canal pana la varful lui si apoi prin canalul (rampa) vestibular vibratiile ajung la fereastra rotunda (acoperita de o membrana) prin care ele se pierd in spatiul urechii mijlocii care comunica prin trompa lui Eustachio cu faringele. In canalul cohlear al urechii interne, vibratiile determina prin rezonanta vibrarea unei parti din organul lui Corti. Excitatiile mecanice ale celulelor, in ritmul vibratiei, se transmit in dendritele celulelor nervoase din ganglionul lui Corti. Deci, la nivelul melcului se gasesc celulele senzoriale auditive care transforma energia sonora in impulsuri nervoase ce sunt conduse pe caile nervoase auditive la scoarta cerebrala (lobul temporal), unde are loc formarea senzatiei auditive.

Labirintul anterior al urechii interne este format de melc iar cel posterior din 3 canale semicirculare. Labirintul posterior participa la mentinerea echilibrului. Vocea omului are vibratii intre 200 si 4000 Hz/sec. Intensitatea sunetului se masoara in decibeli. Soapta are 5-10 dB, vorba curenta 20-40dB, strigatul 60 dB, o orchestra fortissimo are 80-100 dB, iar explozia tunului 120 dB. La audiograme se masoara perceptia sonora in functie de vibratii si intensitate. Bolile urechii externe nu sunt grave: furuncul, eczeme, corpi straini, dop de ceara etc. Cele ale urechii medii sunt inflamatii catarale sau purulente. Cele catarale sunt cu dureri, tulburari auditive, febra. In general sunt urmare a unei viroze a cailor respiratorii.

Bolile urechii interne pot fi tulburari ale organului auditiv, aparatului vestibular (organul echilibrului). Deci pot fi tulburari auditive insotite de vertijuri, cu caracter rotator si nistagm (batai ritmice ale globului ocular). Pot avea originea in urechea medie sau pot fi infectii propagate pe cale sangvina pana la urechea interna. Alte boli de la acest nivel sunt: traumatisme interne, arterioscleroza sau osteoscleroza, surditati de origine virotica, infectii sifilitice ale urechii interne. Tumorile maligne sunt rare.