Definitie: angiocolitele (colangitele) sunt
afectiuni inflamatorii ale cailor biliare extra- si intrahepatice.
in cele mai multe cazuri, procesele inflamatorii nu se
limiteaza la caile biliare, ci intereseaza si colecistul,
dand nastere angiocolecistitelor.
Etiopatogenie: angiocolitele sunt exceptional
primitive. Aproape in totalitatea lor sunt secundare,
astfel ca se poate afirma ca nu exista angiocolita fara
o afectiune biliara preexistenta.
Imbolnavirea cailor biliare este provocata de cauze diferite:
litiaza biliara; cancer al cailor biliare sau al ampulei
Vater; compresiuni pe caile biliare prin procese inflamatorii
sau tumorale; diskinezii biliare; traumatisme; inflamatii
hepatice, colecistice, duodenale, intestinale, pancreatice;
interventii chirurgicale pe caile biliare. Staza biliara
este totdeauna un factor favorizant.
Ca agenti patogeni au fost incriminati colibacilul, enterococul,
stafilococul, streptococul, salmonelele, precum si germeni
anaerobi.
Anatomie patologica: procesele inflamatorii ale
cailor biliare pot fi acute sau cronice. In angiocolitele
acute se intalnesc forme catarale, supurate si gangrenoase.
Simptomatologie si
Forme clinice: angiocolitele evolueaza
acut (in majoritatea cazurilor) si cronic.
Angiocolita acuta prezinta triada: febra, durere,
icter. Febra debuteaza cu frison puternic si prelungit,
apoi curba febrila ia un aspect intermitent, cu ascensiuni
pana la 41 ° (febra bilioseptica), dupa care frisoanele
se pot repeta, mai ales cand evolueaza spre supuratie.
Mai rar, curba febrila poate fi remitenta sau in platou.
Durerea imbraca aspectul colicii biliare tipice (intensitate,
sediu, iradiere, orar). Rareori lipseste sau are un caracter
mai surd.
Icterul apare dupa 24 - 48 de ore, este de intensitate
variabila si constituie un semn pretios, care indica localizarea
procesului infectios. Urinele devin hiper-crome.
Aceste
Simptome se insotesc de anorexie, greata,
varsaturi, limba saburala si prajita, diaree. Starea generala
este alterata, cu prostratie, tahicardie, transpiratii
bogate. Examenul obiectiv arata hepatomegalie, cu hiperestezie
si contractura musculara in hipocondrul drept si epigastru.
Forma supurata evolueaza cu frisoane repetate si
intense, iar febra are oscilatii foarte mari si se instaleaza
obligatoriu cu urine brune, bradicardie, stare de somnolenta
si tendinta la hemoragii (semne de insuficienta hepatica).
Hepatomegalia se insoteste adesea de splenomegalie.
Forma gangrenoasa prezinta un aspect de gravitate
excesiva, cu semnele marii insuficiente hepatice si se
complica rapid cu o peritonita gangrenoasa.
Angiocolita ictero-uremigena se manifesta cu un
icter intens, portocaliu, cu semnele unei infectii grave
si ale unei insuficiente renale acute: oligo-anurie, uremie
si tulburari electrolitice.
Angiocolita cronica imbraca tabloul clinic al unei
infectii cronice cu evolutie trenanta. Se manifesta cu
subfebrilitate intretaiata de ascensiuni termice trecatoare,
cu mialgii, artralgii, fenomene flebitice recidivante.
Bolnavul acuza jena dureroasa in hipocondrul drept, are
inapetenta, "gura rea", greturi, limba saburala,
constipatie sau puseuri diareice. La examenul obiectiv
se constata prezenta unui ficat mare, cu consistenta crescuta
si sensibil la presiune.
In vestigatii complementare. Hemoleucograma indica
o leucocitoza de 10 000 -
20 000, chiar mai mare in forma supurativa, cu polinucleoza
neutrofila de 85 -
90%; viteza de sedimentare a hematiilor este foarte accelerata.
Hiperbilirubinemi.a
exista in grade variate; in formele grave apar tulburari
de coagulare si enzimatice,
cu semne ale insuficientei hepatice. In forma de angiocolita
ictero-uremigena se
vor adauga uree crescuta, acidoza, hiperkaliemie cu hiponatremie.
Examenul urinii evidentiaza cresterea urobilinogenului
si prezenta bilirubinei, deseori cu semne de atingere
renala. Instalarea oliguriei este un semn de gravitate.
Tubajul duodenal este indicat in agiocolitele cronice,
cand, la examenul sedimentului din bila B, se constata
frecvente leucocite izolate sau grupate, hematii, celule
descuamate, mucus. Bilicultura descopera agentul patogen:
streptococ, enterococ, colibacil etc.
Examenul radiologie se va face in formele cronice, cand
poate decela o litiaza biliara, un neoplasm, modificari
de cinetica etc.
In formele cronice, precum si dupa vindecarea formelor
acute, se vor face investigatii atente, pentru a descoperi
cauzele care favorizeaza aparitia bolii: cercetarea cailor
biliare, a ficatului, a pancreasului, examene gastro-intestinale,
cercetarea focarelor de infectie.
Diagnosticul pozitiv al angiocolitelor are la baza
o anamneza atenta, tabloul clinic caracteristic, cu hiperleucocitoza
si neutrofilie, si semne de interesare hepatica.
Diagnosticul diferential trebuie facut, in primul
rand, cu afectiunile febrile: malaria, septico-pioemiile
si diversele supuratii viscerale, pielonefrita acuta,
pile-flebita, endocarditele infectioase, abcesele hepatice.
Diagnosticul cu forma de abcese hepatice miliare, difuze
se confunda cu acela de angiocolita supurata. Apendicita
acuta cu apendicele sus-situat pune, de asemenea, probleme
diagnosticului
diferential.
Evolutie si complicatii: evolutia este progresiva,
angiocolitele tinzand sa progreseze intrahepatic si sa
dezvolte abcese canaliculare si pericanaliculare.
Complicatiile cele mai frecvente si precare sunt abcesele
hepatice, 1 a care piocole-cistul se asociaza frecvent.
Complicatii de vecinatate se intalnesc sub forma de abcese
subdiafragmatice, abcese subhepatice, pileflebite si peritonite
generalizate
sau inchistate.
Hepatita cronica si ciroza biliara se inscriu printre
complicatiile severe ale angiocolitelor.
Propagarea infectiei pe cale hematogena poate sa provoace
aparitia unei septicemii sau a unei septico-pioemii.
Prognosticul este sever, el depinzand de cauzele
care au produs staza si infectia si de promptitudinea
instituirii Tratamentului.
Profilaxia consta in depistarea si tratarea tuturor
afectiunilor generatoare de angiocolite.
Tratamentul, care se adreseaza bolii in sine si
afectiunilor care au determinat-o, este medical si chirurgical.
Tratamentul medical se realizeaza prin masuri igieno-dietetice,
antibiotice si drenaj al cailor biliare. In formele acute
se indica repausul la pat si se va aplica punga cu gheata
pe regiunea hepatica. In formele cronice, repausul va
fi relativ.
Regimul alimentar va fi absolut hidric in primele 24 de
ore si se va proceda la o hidratare parenterala. Ulterior,
se vor da sucuri de fructe, ceaiuri, zeama de compot nu
prea dulce, limonada nu prea dulce, supa de zarzavat strecurata.
in zilele urmatoare, pe masura retrocedarii fenomenelor
clinice, se pot adauga lapte indoit cu ceai, piureuri
de legume, fructe coapte, sau rase, cartofi, piscoturi,
biscuiti, felii subtiri de paine prajita.
Antibioticele se vor administra imediat, chiar inainte
de rezulatul antibiogramei, urmand ca eventual sa se inlocuiasca
ulterior antibioticul cu cel indicat de aceasta. Cand
starea bolnavului o permite, tubajul duodenal realizeaza
drenarea cailor si permite administrarea antibioticelor
pe sonda. Impotriva durerilor se vor administra antispastice,
de preferat pe cale parenterala.
Tratamentul chirurgical se impune cand mijloacele medicale
nu pot opri evolutia spre supuratie sau cand avem dovada
obstacolului care intretine infectia.
Copyright 2005-2013 Contact | Adauga articol | Politica de confidentialitate |