Seleniul
este prezent in toate tesuturile corpului, dar are concentratia cea
mai mare in rinichi, ficat, splina, pancreas. Oamenii nu consuma suficient
seleniu in primul rand din cauza dietei lor si din cauza continutului
mic de seleniu din solul in care au fost cultivate alimentele pe care
le consuma. Continutul de seleniu din sol variaza foarte mult in functie
de zona si multe zone din SUA arata serioase deficite.
S-au
facut mai multe rapoarte cu privire la lipsa seleniului la animalele
crescute pe soluri deficitare in seleniu.
Functii
si utilizari
CANCER
Functia
biologica cel mai bine cunoscuta si poate cea mai importanta se refera
la rolul sau de mineral antioxidant si anticanceros. Asa cum am vazut
in alte articole explicative, radicalii liberi ne distrug celulele,
conducand la dezvoltarea cancerului si a altor boli degenerative. Seleniul
este un component activat al enzimei glutation peroxidaza, care protejeaza
celule noastre de aceste distrugere.
Multe
studii pe animale au dovedit ca lipsa seleniului creste incidenta si
rata de crestere a cancerului la animale, care sunt fie expuse la o
varietate de elemente cancerigene puternice, fie li s-au transplantat
tumori.
Studii
adiacente au aratat ca dozele ridicate de seleniu luate protejeaza
impotriva acestor forme de
cancer. De exemplu, intr-un studiu in care sobolanii
au fost expusi la un factor cancerigen, numai 15% dintre cei carora
li s-a administrat seleniu au facut cancer la ficat, in comparatie
cu 90% dintre cei carora
nu li s-a administrat supliment. Intr-un alt studiu, aparitia
cancerului a fost de 10% in grupul care a primit supliment, fata de
80% in grupul de control.
Si intr-un alt studiu pe animale, suplimentarea cu seleniu
a aratat ca reduce incidenta cancerului de colon cu mai mult de 50%.
Prin alt studiu, s-a dovedit ca seleniul protejeaza impotriva aparitiei
dermatitelor si formelor de cancer de piele dupa expunerea la ultraviolete
(UV), intarziind instalarea cancerului si numarul leziunilor pe piele
si reducand inflamatia, aparitia basicilor si pigmentarea.
La
oameni, exista ample dovezi epidemiologice ca o concentratie ridicata
de seleniu este corelata cu o incidenta scazuta a multor tipuri de
cancer. De exemplu, cercetatorii au constatat ca riscul de cancer
este semnificativ mai redus pentru cei ce traiesc in regiuni ale caror
soluri sunt mai bogate in seleniu, pentru oamenii care se aprovizioneaza
cu alimente mai bogate in seleniu si la oamenii care au un procent
ridicat al seleniului in sange, in comparatie cu persoanele care iau
doze mai mici si au un nivel mai scazut al seleniului in sange. Dozele
de seleniu administrate populatiei
studiate au fost aproape de 750 mcg pe zi, fara efecte secundare toxice. Intr-un studiu general facut in peste 20 de state, inclusiv Statele
Unite, s-a constatat ca rata mortalitatii prin cancer este mai scazuta
pentru acei oameni cu o dieta mai bogata in seleniu. Acestea si alte
studii despre cancer indica faptul ca seleniul protejeaza in special
impotriva cancerului de san,
de colon, si de plamani. Datele sugereaza de asemenea o protectie
impotriva tumorilor la ovare, col uterin, rectale, de vezica,
esofagiene, pancreatice, de piele, de ficat si de prostata ca si impotriva
leucemiei.
Din
1969 s-a stiut ca bolnavii de cancer au o concentratie scazuta de
seleniu in sange. In general, pacientii bolnavi de cancer cu niveluri
ale seleniului din sange sub medie au un numar mai mare de tumori
primare, prezinta o mai mare recurenta, un numar mai mare de metastaze
la distanta (tumori care s-au intins in parti indepartate ale corpului)
si un interval de supravietuire mai mic. Intr-un studiu facut pe 12
000 de oameni in Finlanda, riscul de cancer fatal la oamenii cu un
nivel mai scazut de seleniu a fost de aproape 6 ori mai mare decat
la oamenii cu concentratie mai mare de seleniu.
Ca
si alte elemente nutritive, desigur seleniul nu poate face treaba
singur. In mai multe studii, s-a aratat ca seleniul si vitamina E,
probabil si vitamina A, au un efect sinergie. De exemplu, intr-un
studiu facut pe fumatori barbati, care au murit de cancer, s-a dovedit
ca aveau un nivel scazut de seleniu, vitamina A si vitamina E, in
comparatie cu subiectii sanatosi. Este bine cunoscut ca vitamina E
mareste efectul antioxidativ al seleniului. Intr-un studiu facut pe
animale, s-a constatat ca suplimentele cu seleniu singur si cele cu
seleniu si vitamina E peste valorile RDA
stimuleaza
sistemul imunitar. Acest efect este in mod deosebit mai pronuntat cand
dieta este bogata in grasimi poli nesaturate - factor ce este adesea
legat de o mai mare incidenta la anumite tipuri de cancer.
Aceste
studii sunt promitatoare pentru prevenirea si posibila tratare a cancerului
cu suplimentarea de seleniu. Cand se combina aceste suplimente, efectul
anticanceros poate fi mai mare. National Cancer Institute isi conduce
incercarile chimiopreventive pe baza catorva elemente nutritive folosind
seleniu, vitamina E si vitamina A. In orice caz, multe dintre studiile
pe fiinte umane, in care se includ si cele de la Institutul National
de Cancer, folosesc niveluri scazute de seleniu suplimentar (numai 200
mcg), in timp ce studiile pe populatia care a consumat alimente cu un
nivel ridicat de seleniu, arata aparitia efectului protector de la aproximativ
400 - 700 mcg pe zi. Experimentele care se limiteaza la 200 mcg de seleniu
pe zi arata ca doza este prea mica pentru a asigura efectul protector
al acestui mineral. Dozele mai mari de seleniu s-au dovedit capabile
de protectie in cazul animalelor si de siguranta in cazul oamenilor.
In plus, nu suntem siguri in ce masura suplimentarea cu seleniu poate
influenta pozitiv in stadiile avansate de cancer. Daca influenta sa
este cea mai pronuntata in cancerul aflat in faza incipienta, va fi
foarte dificil pentru aceste incercari sa dovedeasca legatura dintre
concentratia scazuta de seleniu si cancer din cauza perioadei latente
lungi pentru majoritatea cancerelor. (De exemplu, s-ar putea sa treaca
14 ani pentru ca o celula canceroasa
la san sa se dezvolte si sa produca o tumoare suficient de mare pentru
a fi detectata prin metodele de diagnosticare curenta.) In fine, dovezile
despre sinergia nutrientilor i-au facut pe mai multi cercetatori sa
sublinieze necesitatea de a lua in consideratie legatura mai multor
nutrienti din orice dieta si studiul cancerului, decat sa se concentreze
doar pe studiul separat al unui singur nutrient.
BOLI
CARDIOVASCULARELa
oameni, s-a descoperit o legatura intre seleniu si bolile cardiovasculare.
Oamenii care manifesta carente vizibile de seleniu - alcoolicii cu ciroza
hepatica si cei care au fost hraniti intravenos mult timp, s-a mai constatat
ca sufera si de boli cardiovasculare, care raspund la suplimentarea
cu seleniu. In estul Finlandei, unde se inregistreaza una dintre cele
mai ridicate rate de mortalitate din lume datorata bolilor de inima,
s-a constatat ca o concentratie scazuta de seleniu din sange poate fi
asociata cu cresterea riscului de deces din cauza bolilor cardiovasculare
pana la de 6-7 ori. In plus, copiii din anumite zone ale Chinei unde
continutul de seleniu al solului este scazut, sunt cunoscuti pentru
dezvoltarea unei boli de inima denumite maladia Keshan. Problemele lor
cardiovasculare raspund de asemenea la administrarea de suplimente cu
seleniu.
ALTE
FUNCTIIExista
unele dovezi ca seleniul se poate dovedi eficient in tratamentul si
prevenirea altor cateva tulburari. Un studiu, in care s-au administrat
400 mcg de seleniu si aproximativ 25 u.i. de vitamina E, a imbunatatit
in mod evident textura tenului, in cazul acneei si a dermatitelor seboreice
la subiectii testati. Un alt studiu a demonstrat ca suplimentarea cu
seleniu reduce activitatea inflamatorie la pacientii ce sufera de tiroidita
autoimuna. Acest lucru este de inteles din cauza ca deficienta severa
a solului nostru contribuie mai ales la cresterea incidentei acestor
boli. In cadrul unui studiu danez s-au examinat pacienti cu artrita
reumatoida si s-a constatat ca au o niveluri mai scazute de seleniu.
Cei cu nivelurile cele mai scazute prezinta formele cele mai grave ale
acestei boli. Mai mult, un studiu recent realizat in Japonia sugereaza
ca seleniul si vitamina E amplifica raspunsul pacientilor cu artrita
la tratamentul conventional. Un studiu fascinant realizat in Peninsula
Scandinava a stabilit o corelatie intre nivelurile scazute de seleniu
si incidenta si gravitatea distrofiilor musculare; un pacient care a
fost tratat cu supliment de seleniu a prezentat o ameliorare considerabila
dupa un an. Cercetatorii finlandezi au realizat de asemenea un studiu
pe pacienti varstnici, carora li s-au administrat doze mari de seleniu
si vitamina E, timp de un an. Dupa doua luni, cercetatorii au constatat
o imbunatatire considerabila a starii mentale a pacientilor, care prezentau
oboseala, depresie, de anxietate reduse si o mai buna atentie mentala,
motivatie si grija fata de propria persoana. In fine, seleniul s-a dovedit
a proteja impotriva efectelor toxice ale mercurului, arsenicului si
cuprului. Toxicitatea mercurului a fost recunoscuta ca o problema in
crestere in mediul nostru. El intra in organism prin ceea ce mancam
si bem. Au fost emise atentionari cu privire la soiurile de pestele
care contin cantitati alarmant de mari de mercur, cum ar fi tonul si
pestele-sabie.
Recent,
s-a stabilit ca suplimentarea cu seleniu reduce gravitatea efectelor
secundare ale terapiei prin iradiere pentru cancerul din zona capului
si gatului. Pacientii au prezentat o salivatie mai redusa, ceea ce insemna
disconfort mai redus si o imbunatatire a respiratiei. Acesta este doar
un exemplu despre felul cum suplimentele - mai ales cele cu
nutrienti
antioxidanti - pot diminua gravitatea efectelor secundare ale tratamentului
cancerului.
RDI
si simptome de carentaSimptomele
carentei de seleniu pot include slabiciune musculara si disconfort.
Studii recente au aratat ca oamenii cu boala celiaca - o incapacitate
din nastere de a digera glutenul - prezinta un risc ridicat de concentratie
redusa de seleniu si de alti nutrienti, deoarece dietele lor sarace
in gluten sunt sarace si in seleniu, din cauza problemelor lor de absorbtie.
Pacientii cu sindrom Down au de asemenea un nivel scazut de seleniu
si de alti antioxidanti.
Intr-un
studiu pe muncitori din rafinarii s-au gasit niveluri scazute de seleniu,
in ciuda aportului de 217 mcg pe zi din dieta, care este de trei ori
mai mare decat doza zilnica recomandata (RDI). Acest studiu indica faptul
ca datorita expunerii muncitorilor la radicali liberi, in timpul slujbei,
organismul lor utilizeaza mari cantitati de seleniu, pentru a produce
enzima protectoare glutation peroxidaza. Aceasta sugereaza ca expunerea
la mediu toxic creste necesarul din acest mineral.
Doza
zilnica recomandata -
RDIDoza
zilnica recomandata este de:
70
mcg pentru barbati si femei.Surse
alimentareNu
sunt disponibile date precise privind continutul de seleniu din alimente.
Se pare totusi ca sursa cea mai bogata de seleniu o formeaza algele,
canea si organele, daca animalele de la care provin au avut o hrana
bogata in seleniu. Toate cerealele pot fi surse bune, dar acest lucru
depinde de continutul de seleniu al solului in care au crescut. Fructele
si legumele contin in general un nivel foarte scazut de seleniu. Procesele
de rafinare a hranei scad continutul de seleniu. In urma unui studiu
s-a constatat ca un regim alimentar format din produse foarte rafinate
contine cu 63% mai putin seleniu decat un regim alimentar bogat in alimente
nerafinate. Gatitul reduce de asemenea considerabil continutul, in special
daca apa este aruncata. Vitamina C pare sa mareasca absorbtia seleniului.
SuplimenteSeleniul
este foarte adesea disponibil in suplimente individuale. Cateva formule
de multivitamine si minerale il mai includ, dar nu neaparat in doze
optime. Verificati eticheta. S-ar putea sa aveti nevoie de un supliment
individual totusi, pentru obtinerea dozei optime.
Doza
zilnica optima -
ODIPentru
o sanatate optima in general, doza elementara de seleniu este de 100
- 400 mcg pentru barbati si femei, care traiesc in zonele cu continut
scazut de seleniu si de 100 - 200 mcg, pentru barbati si femei care
locuiesc in zone cu continut mai mare de seleniu.
Toxicitate
si efecte adverse
Este
cunoscuta intoxicarea animalelor cauzata de continutului crescut de
seleniu din sol. Dovezile par sa indice ca pentru toxicitatea care apare
la oameni, doza trebuie sa fie intr-adevar foarte mare. Diferite studii
au aratat ca, pe termen lung, daca se creste doza pana la 500 - 750
mcg pe zi nu apar semne de toxicitate la oameni. Datele provenite din
studiile pe animale sugereaza ca nu apare toxicitate la oameni la ingerarea
pe zi de mai putin de 1000 - 2000 mcg pe zi. The Food and Nutrition
Board a stabilit ca toxicitatea apare la oameni dupa ingerarea a 2400
- 3000 mcg
pe
zi (dar nu se stie din ce motiv, FNB cere totusi ca doza de seleniu
sa nu depaseasca 200 mcg).
Simptomele
de toxicitate, care includ un miros de usturoi a respiratiei, urinei
si transpiratiei apar la oameni care traiesc in zone cu continut mare
in seleniu si anumitor muncitori expusi la seleniu. Unele date, cand
este implicat cunoscutul efect teratogen la animale, sugereaza ca niveluri
extrem de ridicate ale seleniului pot cauza defecte din nastere la oameni.