Stejarul este folosit de multa vreme si in scop medicinal pentru proprietatile sale astringente, datorita continutului ridicai de tanin.

In scopuri medicinale se foloseste coaja stejarului.

Contine catechine, acid elagic, substante de natura triterpenica: friadelinol, acid nictanic; acizi cinamomici si derivati flavonoidici, substante pectice si rezinoase, taninuri.
Utilizare. Intern, avand proprietati antitoxice si antisep­tice asupra florei microbiene, se foloseste in diaree, crampe digestive si indigestii. Prin actiunea de precipitare a proteinelor, are actiune astringenta, hemostatica si antiseptica. Extern: astringent, cicatritzant si dezinfectant.

Se foloseste in enterite, melene, metroragii.

Sub forma de decoct se intrebuinteaza in combaterea diereii, avand prorietati antitoxice si antiseptice asupra florei micrpbiene care a produs diareea.

Extern: in hemoroizi, fistule anale , leucoree, faringite, degeraturi, transpiratia excesiva a mainilor si picioarelor; in gargarisme pentru ameliorarea stomatitelor.

Intern - decoct: 3 lingurite la 250 ml apa rece; se fierbe 25-30 minute; se beau 3 ceaiuri pe zi.

Dintr-o lingurita de ghinda prajita si macinata se prepara o cafea care regleaza scaunul in diaree; se bea dimineata pe sto-macul gol o ceasca neandulcita.

Extern - decoct: 4 lingurite la 250 ml apa rece. Se uti­lizeaza sub forma de gargara, comprese, bai de sezut, spala­turi vaginale.

Este foarte raspandit, ocupand aproximativ un sfert din suprafata padurilor noastre.