Macesul se instaleaza in paduri de foioase, in pasuni si fanete, pe marginea drumurilor.

Macesul este cunoscut inca din vechime ca o planta medicinala. Creste in regiunile de campie si deal, formand tufe, acoperite cu flori roz. Toamna se impodobeste cu fructe de culoare rosie. Este cunoscut si sub numele de trandafir-sal-batic, rug, cacadar, ruja.

Contine acid ascorbic (vitamina C) si acid dehidroascor-bic, vitamina Asi vitaminele B1 si B2, vitamina P, acid nicotinic, zahar invertit, tanin, acid citric, proteine, ulei volatil, ulei gras, alfa si beta tocoferol (vitamina E), zaharuri.

Utilizare. Datorita acidului ascorbic si acidului hidroascorbic, joaca un rol important in oxidoreducerile biolo­gice si respiratia celulara.

Vitaminele scad permeabilitatea si fragilitatea capilarelor, normalizand circulatia sangelui.

Este un bun colagog si coleretic, tonic vitaminizant si vasodilatator arterial. Se recomanda in bolile cailor urinare si de rinichi pentru o cura indelungata (nu produce iritatie):

Macesele au insusirea de a mari secretia biliara, fiind indicate in afectiunile ficatului.

Intern se recomanda in avitaminoze, enterocolite, calcu-loza renala, tulburari de circulatie periferica, antihelmintic.

Decoct: 2 lingurite de fructe zdrobite la 500 ml apa; se fierb 10 minute. Fructele se introduc atunci cand clocoteste apa, pentru a se diminua pierderea de vitamina C. Se indulceste dupa gust. Se bea caldut sau rece.

Se mai poate obtine o bautura racoritoare amestecandu-se 100 g macese spalate si zdrobite cu un litru de apa rece. Se lasa la macerat 12 ore, se strecoara prin panza, se adauga 100 g zahar si se completeaza cu apa pana la un litru. Se pastreaza la rece.

Fructele de maces, din care s-au eliminat samburii si perii, pulverizate si amestecate cu miere de albine se reco­manda pentru eliminarea viermilor intestinali. La convalescenti sunt recomandate sub forma de ceai, sirop, marmelada si vin.